Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Agricultura ecologică şi importanţa ei

• Agricultura ecologică constituie una dintre căile pentru dezvoltarea unei agriculturi durabile.

Planul Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală care vizează spaţiul rural are ca obiectiv strategic dezvoltarea durabilă a sectorului agroalimentar, în strânsă legătură cu protecţia mediului şi conservarea resurselor naturale. Agricultura ecologică certificată este un sector încă nou în România. Numărul unităţilor/fermelor care aplică metode de producţie ecologică este în creştere, spaţiul rural având, în acest moment, o pronunţată funcţie ecologică.

Producţia agroalimentară ecologica are ca scop realizarea unor sisteme agricole durabile, diversificate şi echilibrate, care asigură protejarea resurselor naturale şi sănătatea consumatorilor. Metodele de producţie ecologică utilizate în obţinerea produselor trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a. să respecte principiile producţiei ecologice;

b. să nu utilizeze fertilizatori şi amelioratori ai solului, pesticide, materiale furajere, aditivi alimentari, ingrediente pentru prepararea alimentelor, substanţelor ajutătoare, pentru pregătirea furajelor etc.;

c. să folosească seminţe sau material vegetativ săditor obţinut prin metode de producţie ecologică.

Dintre principiile de bază ale producţiei agroalimentare ecologice amintim:

- eliminarea oricărei tehnologii poluante;

- susţinerea continuă şi ameliorarea fertilităţii naturale a solului;

- utilizarea economică a resurselor energetice convenţionale şi înlocuirea acestora în mai mare măsură prin întrebuinţarea produselor secundare refolosibile.

Conversia producţiei convenţionale la cea ecologică va avea în vedere realizarea unui agrosistem viabil şi durabil. Întreaga fermă, unitate sau parcelă din fermă, incluzând creşterea animalelor, trebuie să fie transformată în concordanţă cu standardele ecologice internaţionale şi naţionale într-o anumită perioadă.

Durata perioadei de conversie va fi de:

- 2 ani pentru culturile de câmp anuale;
- 3 ani pentru culturile perene şi plantaţii;
- 2 ani pentru pajişti şi culturi furajere;
- 12 luni pentru vite de carne;
- 6 luni pentru rumegătoare mici şi porci;
- 12 săptămâni pentru animale de lapte;
- 10 săptămâni pentru păsări, producţia de ouă sau carne, cumpărate de la vârsta de 3 zile;
- 12 luni pentru albine dacă familia a fost cumpărată din stupine convenţionale.

Prof. dr. Nicolae Neagu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.22, 16-30 NOIEMBRIE 2011

Vizualizari: 910



֩ Comentarii

 
֠ 1.     D.Drinceanu -- (21-November-2011 )
In cazul pomiculturii, pentru soiurile de altoi nu cunosc metode ecologice care sa inlocuiasca fungicidele si insecticidele, fara de care atat recoltele cat mai ales plantatiile sunt in pericol major. Rog recomandari de specialitate si din vasta experienta. Cultura la care ma refer este in zona premontana, cu sol sarac si intre paduri care au devenit focare de boli si daunatori, in special de monilioza, foc bacterian, omizi, acarieni si viermi de tot felul. Va multumesc. Nu urmaresc productii record, este un hobiu si totdata reactie la distrugerea plantatiilor.

Răspunsurile la întrebarile dumneavoastră le puteţi găsi în revista tiparită. Abonaţi-vă acum la Lumea Satului şi veţi avea gratuit suplimentul Agro-Business. Detalii aici

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI