Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Agricultura, ca profesiune de credinţă

Invitatul convorbirii cunoscutului comentator de politică agrară, Gheorghe Verman, este un mare agronom: prof. univ. dr. Ioan OANCEA. Un om care a luat parte la metamorfoza unei părţi a terenurilor sălbatice din imensa Luncă a Dunării, ducându-le la cote de rodnicie ce au impresionat elita agriculturii româneşti.

Cu sau fără voia lui, într-un anume moment al vieţii a fost obligat să se desprindă de lucrarea gliei în ideea de a dovedi că realizările sale la fostul IAS Chirnogi pot fi multiplicate, cel puţin la nivelul întreprinderilor de tip Gostat. Nu i-a fost prea greu, în condiţiile în care pe întinsul agriculturii de stat avea să se întâlnească cu profesionişti de excepţie. Marea sa decepţie a avut loc în momentul în care s-a înregimentat în rândul politicienilor. Adică atunci când avea să intre în conflict direct cu mafia agricolă.

Mai exact spus, cu oameni care dirijau din umbră mersul agriculturii româneşti spre dezastrul care avea să se împlinească. Era în urmă cu 15 ani când, pentru prima dată, agricultura românească a fost în măsură să iasă de sub dependenţa importurilor de grâne. Realizarea în sine a însemnat începutul sfârşitului carierei sale politice. De această operaţiune aveau să se ocupe inclusiv grupurile de interese din interiorul partidului care l-a propulsat în funcţia de ministru al agriculturii. Dar să-i ascultăm confesiunea.

G.V.: Domnule profesor, le-a fost greu oamenilor din agricultură în anul care a trecut?

I.O.: Nu numai în 2008, ci în toţi anii în care câmpurile fertile au rămas pârloagă sau lucrate de mântuială. Eu am credinţa că în agricultură, deşi se vorbeşte mult, se face prea puţin.

Peste tot în lume există îngrijorarea că populaţia omenirii creşte, iar resursele alimentare sunt limitate, de aceea se încearcă găsirea de noi soluţii pentru a obţine hrana. Noi avem privilegiul că dispunem de condiţii foarte bune pentru agricultură, avem soare, pământ, oameni harnici şi pricepuţi. Din păcate, ei nu sunt sprijiniţi pentru că agricultura nu reprezintă o prioritate a guvernărilor trecute şi actuale. 

Fără ştiinţă, totul este pierdut

G.V.: Dumneavoastră, preluând experienţa vastă pe care o aveţi, aţi riscat să daţi reţete, cum s-ar spune, în legătură cu performanţele care ar putea fi obţinute în agricultura românească…

I.O.: Prin structura genetică sunt un optimist. Am convingerea că nu totul este pierdut. Continui să cred că ştiinţa agricolă este cea care ne poate scoate din impas. La noi însă, mai ales în ultimii ani, s-a dus o luptă la nivel naţional de distrugere a tot ce înseamnă ştiinţă şi mă refer în special la staţiunile şi institutele de cercetare agricolă. La Fundulea, de exemplu, din 6.000 ha destinate activităţii de cercetare au mai rămas 1.800, din care prefectul de Călăraşi a mai „dijmuit“ 500.

Acolo sunt experienţe de ani de zile, cu rezultate deosebite privind aplicarea îngrăşămintelor bacteriene. Pentru cercetare la nivel naţional am avut 160.000 ha, din care au mai rămas 18.000 a căror soartă este incertă. Eu zic că este o crimă. Se fac nişte abuzuri care trebuie oprite, pentru că fără ştiinţă nu putem face agricultură performantă.

G.V.: Cine nu înţelege rolul cercetării ştiinţifice, nu înţelege nici că trebuie să ne asigurăm o securitate alimentară şi că în momentul de faţă zvârlim cu banii acestei naţii peste hotare, de unde importăm cea mai mare parte a hranei pe care o consumăm.

I.O.: Aşa este şi, din păcate, ceea ce aducem nu este de cea mai bună calitate. Dimpotrivă, din străinătate ne vin reziduuri alimentare. Noi trebuie să luăm măsuri pentru că foarte mult din laptele care apare pe piaţă, circa 80%, este lapte praf adus de la ei. Sunt nişte treburi anacronice faţă de care cineva trebuie să se sesizeze odată şi să ia măsurile corespunzătoare pentru a ne desprinde de actuala dependenţă alimentară.

Sprijinul financiar, ca şi cum nu ar fi

G.V.: Ce părere aveţi despre bugetul pe care îl are agricultura în 2009?

I.O.: După părerea mea, nu doar bugetul, ci întreaga activitate financiară de sprijinire a producătorului agricol este de neacceptat. Dobânda la creditul bancar a ajuns la peste 26%, iar oamenii nu pot lua împrumut pentru producţia agricolă în asemenea condiţii, care pur şi simplu îi sufocă.

Mai mult decât atât, un astfel de credit este foarte greu de obţinut. Auzeam cum 1.000 de agricultori din Călăraşi au mers la bănci pentru a solicita credit în vederea începerii campaniei de primăvară. Doar 4 au reuşit să-l obţină.

Dacă nu înţelegem că agricultura trebuie sprijinită, în primul rând financiar, este foarte greu să mai practicăm această activitate în România. Şi trebuie să vă mai spun un lucru: acest sector este o importantă sursă de atragere a banilor la Bugetul de Stat, lucru care acum nu prea se întâmplă.

Şi vă dau un singur exemplu pe care l-am studiat în ultimele luni cu un colectiv de consultanţă la Bursa Română de Mărfuri: pe aproape întreaga filieră a grâului, de la producător la procesator, trecând pe la depozitari, se practică evaziunea fiscală. Producătorul este nevoit să intre în acest circuit datorită preţului foarte mic pe care îl primeşte la valorificarea grâului.

Depozitarului, dar şi procesatorului îi convine să nu plătească TVA şi alte impozite. Aşa se face că la peste 70% din grâul românesc se întâlneşte fenomenul de evaziune fiscală. Avem organisme abilitate pentru această treabă, dar ele se fac că nu ştiu acest lucru.

Te cruceşti, auzind că Bărăganul produce grâu furajer

G.V.: Pentru că tot vorbim de grâu, de ce grâul nostru, în cea mai mare parte, este taxat drept grâu furajer? Din unele surse reiese că acest grâu, aşa-zis furajer, pleacă până la mijlocul mării şi se întoarce cu alte acte drept grâu panificabil…

I.O.: Eu zic că nu există în România soiuri de grâu furajer. Soiurile create la Fundulea sau la staţiunile din subordine sunt toate de grâu cu însuşiri de panificaţie superioare. Problema este să-i asiguri tehnologic ce-i trebuie, inclusiv fertilizări. Uitaţi-vă ce se petrece în SUA, adică în cel mai liberal stat din lume! În momentele de restrişte, liberalii au renunţat la principiile lor economice şi au decis să intervină financiar pentru salvarea agriculturii.

G.V.: După opinia dumneavoastră, care sunt premisele anului agricol 2008-2009?

I.O.: Răspunsul la această întrebare ar trebui dat de Consiliul Suprem de Apărare al ţării. El are obligaţia să facă o analiză pentru a vedea ce trebuie făcut în agricultură în acest an extrem de dificil. Criza alimentară care ne paşte va fi mai gravă decât cea economică dacă nu ne ocupăm serios şi de agricultură, şi de industria alimentară. De la agricultură vin bani. Trebuie doar găsite soluţii de sprijinire a producţiei.

Gheorghe VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.12, 16-30 IUNIE 2009

Vizualizari: 777



֩ Comentarii

 
֠ 1.     Ion -- (10-January-2012 )
Acest individ , Oancea Ion , a inlesnit raptul de la fostul IAS Chirnogi , 12.000 de ha de pamant romanesc a fost dat lui Jihad pe degeaba , avere de sute de milioane de euro a ajuns pe mana acestui ospatar din Liban , asa au ajuns specialisti la care face referire fostul strungar Oancea , slugile acestui cioroi , adica cumparati si regulati pe banii romanilor

Răspunsurile la întrebarile dumneavoastră le puteţi găsi în revista tiparită. Abonaţi-vă acum la Lumea Satului şi veţi avea gratuit suplimentul Agro-Business. Detalii aici

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI