Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

A fost odată ca niciodată...

„Ai carte, ai parte!“ O zicală românească, ce-i drept, dar inspirată de alte vremuri.
Fiindcă, nu vă vine să credeţi, au fost anotimpuri când cei din frunte, cei cu pâinea şi cuţitul, chiar erau oameni cu carte, cu studii şi doctorate „magna cum laudae“ obţinute în cele mai exigente centre universitare de pe mapamond.

A conduce, a lua decizii care privesc o ţară, şi nu una oarecare, ci ţara ta însemnau pe atunci a fi fost mai întâi de toate înţelepţit tu de la lumina cărţii.

Onoarea de a fi în fruntea obştei
Tot prin acele vremuri, geniile neamului (şi românii au avut din belşug), fruntea naţiei vreau să zic, erau privite şi onorate ca atare drept candele ale viitorului acestui popor.
În sat, ca să iau un alt exemplu, preotul şi domnul învăţător erau preţuiţi şi stimaţi pentru că ei reprezentau „intelighenţia“, aurul cenuşiu tezaurizat prin vreme ca bunul cel mai însemnat al românilor ca români.

Şcoala cântărea greu între valorile naţionale reprezentative pentru o cultură cu drept egal între culturile lumii şi tocmai pentru aceea beneficiarii ei aveau parte de recunoştinţa şi respectul tuturor semenilor.

Atunci cu adevărat „cine avea carte avea şi parte“, graţie meritelor lui dovedite dinaintea celorlalţi.
Vremea a vremuit însă şi poate şi din pricina unor conjuncturi istorice dreptatea s-a strâmbat de-a binelea.

Bac-ul ruşinii
Bac-ul din această vară a scos mâlul la suprafaţă.
Peste 100.000 de tineri nu l-au promovat.
Numai că, în loc să privească dezastrul ca pe un ruşinos eşec, ministrul cu pricina îl consideră un răsunător succes.

Nu s-a mai copiat adică!
Păi, dacă eram siguri de fraudă, de ce, întreb, nu am luat taurul de coarne mai dinainte?

Să punem flăcăii cu burta pe carte!
Să le dovedim dascălilor că nu e destul ce fac în şcoală. Să impunem scala de exigenţă mai aproape de ceea ce ne dorim.

Or aşa, ministrul pare sergentul de circulaţie din colţul străzii fericit că a mai prins nişte amărâţi de contravenienţi şi că, în sfârşit, carnetul lui cu amenzi va face impresie căpitanului.

Nu, hotărât lucru, nu aceasta e metoda!
Cauza cauzelor
Sigur, profesorii au partea lor de vină!
Numai că atunci când examenul de titularizare în învăţământ a semănat leit cu bacul 2011 nimeni n-a ridicat un pai, cum se zice, întru îndreptarea realităţii.
Nu există interes – s-a conchis.

Aşa o fi!

Dar priviţi statele de salarii ale profesorilor, amintiţi-vă cacialmaua majorării stipendiilor de acum doi ani şi veţi obţine singuri răspunsul la o dureroasă întrebare.
Şi totuşi, ce se va întâmpla cu această ţară în care, se dovedeşte încă o dată, hoţul strigă hoţii!

Un ministru agramat, europarla­mentari fără dar şi har, oameni de afaceri care pun degetul în dreptul semnăturii care le umflă conturile cu sudoarea celor care – culmea! – chiar au învăţat carte descurajează.

Cei 65 de tineri cu 10 la bac speră la drumul bejeniei. Adică să ajungă acolo unde între vorbă şi faptă nu e nicio deosebire.

La noi spusa invocată deunăzi în Dealul Clujului face parte din seria de basme cu „a fost odată ca niciodată“.

Gheorghe Verman
LUMEA SATULUI, NR.15, 1-15 AUGUST 2011

Vizualizari: 701



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI