Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Ştefan, ultimul mare sfânt din an

La numai jumătate de an de la uciderea lui Iisus, este omorât şi Sfântul Ştefan. Practic, nedreptatea, chiar dacă altul e contextul, chiar dacă altele sunt circumstanţele, chiar dacă alta este arma crimei, se repetă ca trasă la indigo. Cel dintâi martir al creştinătăţii, Sfântul Ştefan, încheie în calendarul ortodox, pe 27 decembrie, şiragul sfinţilor mari.

Omorât cu pietre

Ştefan înseamnă în limba grecilor cunună. Şi, poate nu întâmplător, sfântul cu acest nume este legat indiscutabil de Hristos. Mărturisitor al Dumnezeirii Acestuia, Ştefan face parte dintr-un lung şir de martiri. El n-a ezitat să moară, în plină tinereţe, pentru credinţa sa şi pentru Iisus. Iudeu la origine, Ştefan se pricepea la vorbe, era credincios şi un fin psiholog al celor din jur.

El a fost ucenic al lui Iisus şi martor al Învierii şi Înălţării Sale. De aceea, precum apostolii, Îl predica pe Mesia prorocitul de proroci şi vestea învierea morţilor. Conducătorilor farisei ai poporului evreu nu le convenea aceasta. Şi când ei şi acoliţii lor afirmau despre Mântuitorul că este profet sau şarlatan, Ştefan a intervenit, vorbind despre dumnezeirea şi puterea lui Hristos. Iudeii au decis, pentru blasfemie contra lui Moise şi a lui Dumnezeu, să-l piardă ca pe acela pe care Îl apăra.

A fost dus în faţa Sinedriului, în faţa aceluiaşi Caiafa care l-a condamnat şi pe Iisus la răstignire, pentru a fi, chipurile, judecat. Dar, la orice întrebări aparent binevoitoare, Ştefan îi acuză pe iudei că şi-au prigonit şi ucis prorocii, fapt care îi face pe aceştia să ceară de îndată uciderea cu pietre a tânărului. Şi martirul mai afirmă: „Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu“.

Este, pentru vorbele sale şi pentru curajul nebun din acea epocă, târât afară din cetate, unde este lovit de toată lumea cu pietre. Şi, totuşi, Ştefan nu este înfricoşat în faţa acestei josnicii. Dimpotrivă, zicea cu glas de rugăciune: „Doamne Iisuse primeşte duhul meu!“, „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!“... Se spune că în mulţime erau Maica Domnului şi Sfântul Ioan, care au văzut întreaga şi odioasa crimă.

Nina Marcu
REVISTA LUMEA SATULUI, 16-31 DECEMBRIE 2009

Vizualizari: 697



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI