Ilie, mare proroc şi mare sfânt > REVISTA LUMEA SATULUI

Astăzi e bine să nu amintim, nici măcar o dată, de dracii lui Scaraoschi. Căci e ziua lui Ilie şi el, când se supără, aleargă după draci prin cer, aruncând fulgere pe pământ. Considerat ocrotitor al pământului şi aducător de ploaie, la vreme de secetă Sfântul Ilie prefigurează, după cum spune Biserica Ortodoxă, Înălţarea Domnului Iisus Hristos de mai apoi. El are puterea de a închide şi deschide cerurile, fiind unul dintre marii proroci ai Vechiului Testament.

După cum se arată la cele sfinte, Ilie Tesviteanul, sărbătorit în fiecare an pe 20 iulie, este unul dintre cei mai importanţi proroci din Vechiul Testament, mare făcător de minuni şi aducător de ploi la vreme de secetă.

El a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide şi închide cerurile şi era de origine din Tesvi. Se spune că marele proroc era din tribul lui Aaron şi era preot. A trăit pe vremea regelui Ahab, care persecuta, influenţat de soţia Isabela prorocii şi se închina idolilor. Ilie l-a înfruntat, ca nimeni să nu mai fie târât în idolatrie, şi o secetă cumplită s-a abătut asupra ţinutului.

Au secat apele, au murit vitele, au pierit culturile, arse de secetă, au murit, din lipsă de hrană şi apă, şi oamenii. Prorocul a vieţuit pe malul unei ape nesecate, prin voia lui Dumnezeu, şi s-a hrănit cu pâine şi carne aduse în cioc de corbi. Apoi a adăstat la bordeiul unei văduve sărace şi păgâne care n-a ezitat însă să-i ofere pâinea făcută din puţina făină şi apă pe care le mai avea. La scurt timp de la poposirea lui Ilie în casa ei, femeii i-a murit fiul. Şi sfântul, cerând ajutorul lui Dumnezeu, l-a înviat din morţi pe tânărul acela. Sfântul Proroc Ilie nu a trecut la cele veşnice, ci a fost ridicat la cer, fiind, alături de Moise şi de cei trei apostoli, demn de a vedea faţă în faţă slava Dumnezeului întrupat.

Sfârşitul lui Ilie este prezentat drept o minune care s-a petrecut cu voia şi puterea lui Dumnezeu, slujit de Ilie cu mare credinţă. Se spune că, simţind Ilie că zilele pe pământ îi sunt numărate, şi-a ales un succesor, pe Elisei, pe care Dumnezeu l-a admis şi a făcut în aşa fel încât Ilie să nu treacă, la mutarea de pe pământ, prin poarta morţii. El s-a înălţat cu trupul la cer într-o căruţă de foc trasă de patru cai. Şi aşa a rămas mai apoi să colinde cerurile.

Mai demult, de Sfântul Ilie se dezlănţuiau dintr-o dată peste pământ hoarde teribile de tunete şi fulgere. Lumea fugea la adăpost, departe de dezmăţul naturii. Nu sub pomi, nu în biserică, nu la streaşina caselor, nu pe câmp, cu coada de sapă alături.

Căci, se spunea, Sfântul Ilie s-a supărat şi s-a pus pe alergat dracii prin cer, ca să le macine neamul şi să-i distrugă. Sfântului nu-i veneau foarte des pandaliile pe neamul lui Scaraoschi. Astăzi, dacă n-am avea explicaţia ştiinţifică a încălzirii globale, am spune că Ilie şi-a pierdut mai mult cumpătul ca odinioară şi, din te miri ce, pune de nişte tunete şi fulgere prin cer şi pe pământ.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu