Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

EDITORIAL - Fala pentru... anormalitate

Ascultam deunăzi comentariul unui redactor de radio care trecea în revistă câteva din anormalităţile perioadei ridicate de unii – şi nu puţini – la rang de… normalitate. Am încercat mai apoi să extrapolez situaţia la unul dintre domeniile importante ale economiei unei ţări: agricultura cu toate ale ei de dinainte şi de după ea.

Mă gândeam atunci, ca mai întotdeauna de altfel, la munca ţăranilor, fermierilor care n-au răgaz nici măcar o zi din an, gândesc şi-n somn ce mai trebuie făcut şi care mai sunt siliţi să lupte şi cu natura, căreia trebuie să-i îndure capriciile, de cele mai multe ori singuri. Şi tot singuri luptă şi cu „coioţii“ tranziţiei, apăruţi de oriunde, gata să înşface bruma de agoniseală a celor care frământă colbul câmpurilor prin arşiţa parcă mai duşmănoasă ca oricând. Şi nu-i opreşte nimeni şi nimic, de parcă ar fi într-o ţară fără legi şi legiuitori.

În vreme ce unii clădesc palate pentru ei şi urmaşii lor, cei de pe urma cărora se îmbogăţesc fără ruşine sărăcesc pe zi ce trece. În nemernicia lor nu gândesc că acest mod de viaţă ar putea însemna începutul sfârşitului. Adică se îmbogăţesc câtă vreme au sursa pe seama căreia s-o facă. Dacă aceasta dispare, dispar şi ei, cu toată agoniseala din aşa-zisa perioadă de tranziţie.

Să nu uităm că suprafaţa agricolă cultivată şi efectiv exploatată scade de la an la an, proporţional cu potenţa financiară a celor în proprietatea (sau administrarea) cărora se află. Or aceasta – potenţa financiară – depinde de rodul muncii acestora şi de preţurile la care şi-l valorifică. Iată situaţia care a generat începutul unor manifestări, deocamdată paşnice, ale agricultorilor din zilele trecute.

Mă întreba un realizator de emisiuni dacă acestea sunt îndreptăţite. Fără îndoială că sunt, cel puţin atâta vreme cât există deja o mare diferenţă între agricultorii europeni şi cei români. Şi mă refer la subvenţiile pe unitatea de suprafaţă şi cap de animal, la preţul input-urilor şi, evident, la preţurile de valorificare a produselor agricole care, sub masca economiei de piaţă, cum spuneam, sunt lăsate la mâna samsarilor de toată mâna.

Este aberant, anormal să realizezi un nivel de producţie chiar la limita eficienţei economice şi să vinzi sau să ţi se cumpere uneori la mai puţin de jumătate din costurile aferente acesteia. Altcineva mă întreba: cum de rămân necultivate peste 3 milioane de hectare anual? Nu mai iubesc ţăranii pământul? Ba ţăranii au plâns şi plâng după pământ. Aşadar îl iubesc. Nu mai au însă puterea fizică şi financiară să-l muncească.

Tinerii nu au motivaţia necesară implicării într-o asemenea grea muncă, iar rodul muncii nu permite continuarea ei. Şi asta în vreme ce aleşii neamului, administratorii ţării se fălesc şi cu ce n-au făcut. Mai ales la sfârşit de mandat. Este perioada în care, mai mult ca oricând, anormalul este ridicat la cel mai înalt rang. E normal?

I. BANU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 18, 16-30 SEPTEMBRIE 2008

Vizualizari: 1845



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI