Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Ţăranul, gârbovit sub sărăcie

Urcăm, iată, pe sub porţile încă fierbinţi ale toamnei, îndemnăm, ca în atâtea şi atâtea alte rânduri către, iarăşi ca totdeauna, fata morgana a speranţelor noastre de mai bine.

Vara ce s-a prelins leneş şi molcom către împărăţia istoriei noastre ne-a dovedit-o, ce coincidenţă stranie, ne-a arătat iarăşi şi iarăşi că ţăranul stă sub povara vremurilor, aşa că vorba bădiţei Creangă, sărăcani ca anul acesta, ca anul trecut şi ca de când ne ştim n-am fost parcă niciodată.

Fiindcă, ia să luăm aminte!

Cuptor ne-a drăgălit cu amar de grâne, numai că, dacă e sortit să ne gârbovim sub sărăcie, preaplinul s-a risipit într-aiurea, omul de la ţară luând prostit seama că speranţele lui s-au rătăcit într-un soi de brumă, care i-au pus încă o dată visele la dospit.

„La anu’! Poate la anul! În rest, cum o vrea Domnul!“
„Va să fie toamnă!“ – şi-au zis iarăşi amăgiţi de vremuiala vremii oamenii de la ţară.
„Om avea, poate, mai mult noroc!“

Speranţe amăgitoare

Şi toamna s-a strecurat, cum vă mai ziceam, în calendarul agricultorilor iarăşi şi iarăşi cu speranţele lui Traistă goală.
Pârjolul, vara de foc au năruit câmpia încât aproape nici cel mai optimist plugar nu mai riscă să parieze pentru ce va să fie.
În marea lor rotire, anotimpurile adastă însă credinţă şi îndrăzneală.

„Trebuie!“ spun oamenii.
Un început, vezi bine, stăruie în tot sfârşitul.
Şi aşa va şi fiind poate!

Numai că kilogramul de îngrăşăminte, metrul cub de apă şi litrul de motorină stau acum, vrăfuite, în vitrinele magazinelor.
A trage brazdă, a semăna ogorul, a lua timpurile în piept aşadar egalează necugetatul gest al sinucigaşilor de ocazie.

Banii au devenit şi rari, şi scumpi
Subvenţiile – de ce oare ca la noi la nimeni? –, ajutoarele acelea de multe ori mai degrabă o amăgire decât un strop de speranţă, s-au blocat ori întârzie fiindcă nu ştim să ne facem treaba cu temei.

A îndrăzni aşadar într-ale lucrului pământului înseamnă acum, mai degrabă, a-ţi grăbi sfârşitul.
Un om, „cu curte“, cum se zice, demonstra deunăzi, cu creionul pe hârtie, că e vremea să ne trezim din indolenţă, nepăsare şi, poate cel mai grav diagnostic, din prostie.

Care moştenire?
Creşterea economică a României, mai cu seamă în 2008 – este, veţi înţelege curând, mai degrabă o amăgire.

Folosim bani străini şi ne lăudăm cu zidurile Meşterului Manole.
Ce se va petrece însă în ziua în care datornicii trebuie să-şi onoreze datoriile?
„Treaba celor ce vor conduce atunci“ – ni se spune.

Ce părere aveţi însă, oameni buni dumneavoastră, despre părinţii ce-şi lasă copiii înglodaţi în datorii?
Aşadar a trecut, a mai trecut o vară.
Şi a poposit pe-aici, la ceas de septembrie, anotimpul numărării bobocilor.

Ce numărătoare?
Ce speranţe?
Fiindcă aşa e, se vede treaba, mai dintotdeauna pe la noi.
Bietul Ţuţea!

Ce adâncă meditaţie!
„La români, a te afla în treabă e un mod de lucru“ – zicea el.
Care treabă? Adaug eu.
Şi, fără să vreau aproape, gândul îmi zboară la toamnele de altădată.

Gheorghe VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 18, 16-30 SEPTEMBRIE 2008

Vizualizari: 661



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI