Imprimati articolul

Ogorul negru, stare de normalitate

Este îndeobşte cunoscut faptul că procesele fizice, biologice şi chimice din sol au loc vreme cât mai îndelungată. Prin urmare, tot timpul când pământul nu este ocupat de o cultură, el trebuie să stea arat şi grăpat, fără buruieni, negru. Prima regulă, aşadar, se poate formula astfel: pământul să fie întotdeauna negru. Să nu întârziem nicio zi aratul după ridicarea recoltei, excepţie de la aceasta făcând terenurile supuse eroziunii prin apă sau vânt.

Să evităm extremele!

Solul trebuie lucrat când este reavăn. Această a doua regulă are o însemnătate deosebită şi asupra ei este necesar să stăruim mai mult. Dacă arăm un sol mai argilos sau lutos, cu un conţinut prea mare de umiditate, plugul scoate felii sau curele care se întăresc şi apoi se mărunţesc foarte greu.

Rău este şi dacă arăm solul când este prea uscat. Printr-o asemenea operaţie se scot la suprafaţă bulgări mari. Mărunţirea acestora se face foarte greu şi cu multă cheltuială de energie. Aratul solului la un conţinut optim de umiditate are o însemnătate tehnică deosebit de mare, iar consecinţele economice şi organizatorice sunt de asemenea păgubitoare.

Un sol argilos sau luto-argilos, arat la un conţinut optim de umiditate, se poate pregăti pentru semănat numai cu o singură grăpare. Acelaşi sol, la un conţinut prea mare sau prea mic de umiditate, când se scot bulgări mari şi consistenţi, se pregăteşte pentru semănat prin lucrări numeroase şi repetate de discuire, tăvălugire şi grăpare, fără ca totuşi să se poată sfărâma toţi bulgării.

Umiditatea

Starea de umiditate a solului influenţează în mod covârşitor calitatea arăturii. Solul trebuie lucrat la starea de umiditate optimă sau umiditate structurală. Numai când este arat în această stare, brazda se revarsă după plug în glomerule de diferite mărimi, iar acestea îşi păstrează mai multă vreme stabilitatea.

Conţinutul optim de umiditate este diferit de la sol la sol. Solurile grele şi mijlocii se lucrează bine la un conţinut de umiditate de 15-20% din greutatea solului uscat. Solurile nisipoase, având o coeziune foarte mică, se pot lucra bine într-un interval de umiditate mult mai mare, 14-28% din greutatea solului uscat.

Adâncimea arăturii

Rădăcinile plantelor pătrund până la o adâncime destul de mare, de 1 m şi chiar mai mult. Cerealele trimit rădăcinile până la 176-232 cm, leguminoasele la 90-216 cm, sfecla la 173 cm, cartofii la 243 cm, iar lucerna până la 10 m.

Teoretic, ar trebui ca solul să fie mobilizat pe o adâncime cât mai mare. Acest lucru nu este posibil şi nici nu este necesar pentru marea majoritate a plantelor cultivate. La păioase se face o dezmiriştire, o arătură adâncă de 18-20 cm şi o lucrare superficială de însămânţare. Sfecla, bumbacul şi lucerna prosperă şi mai bine într-o arătură adâncă de 25-30 cm.

Factorii de climă

Clima şi mersul vremii influenţează calitatea arăturii. În climele umede se realizează greu o arătură bună, din cauză că solul este levigat şi aproape în permanenţă umed. De asemenea, în climele prea aride sau în anii secetoşi calitatea arăturii lasă de dorit. Se ară pe uscăciune şi se scot bolovani, iar mărunţirea acestora cu unelte ajutătoare duce la pulverizarea parţială şi la stricarea structurii. Cel mai bine se lucrează solurile din zonele intermediare, cu umiditate potrivită, cum sunt cernoziomurile degradate şi solurile brun-roşcate de pădure, când nu sunt prea argiloase.

Pentru a realiza la suprafaţă un strat afânat şi mărunţit, arătura trebuie grăpată în aceeaşi zi. Grăpatul nivelează solul şi micşorează suprafaţa de evaporaţie, măreşte procentul de agregate la suprafaţă şi realizează un strat protector pentru păstrarea umidităţii în sol, fără să împiedice pătrunderea în sol a unei noi cantităţii de apă din precipitaţii.

Excepţie fac arăturile de toamnă. Acestea se lasă negrăpate „în brazdă crudă“ spre a expune o suprafaţă cât mai mare îngheţului, care este un agent important în realizarea structurii optime. Arăturile de toamnă negrăpate mai îndeplinesc rolul şi de a reţine zăpada.

Ing. Emil CHEŞCHEŞ, CLCA Viile Satu Mare
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 17, 1-15 SEPTEMBRIE 2008

֩ Comentarii