Imprimati articolul

Nostalgie

Mă cheamă dorul „de pe-acasă“
Să-alerg desculţă iar, prin lunci
Să mai petrec o noapte-n sat
Dar să am vârsta de-atunci.

Să-l mai ascult pe Başalderu
Zicând din fluier un rustem
Să chiui ca odinioară
Şi satu-ntreg la joc să-l chem.

Să mi se-afunde în ţărână
Piciorul gol, până la gleznă
De sus să ne trimită luna
Plăpânde razele-i prin beznă.

Iar pulberea să se ridice
Ca-n urma unei vijelii
Învăluind pe Başalderu
Cu-ai lui însoţitori cheflii.

Să zică-apoi o „Boierească“
O horă lentă, spre-odihnire
Pe care-o-ntreagă săptămână
Ai tot juca-o fără-oprire.

Nici să nu simţi când trece timpul
Să-ţi dea de veste cântătorii
Că tot jucând s-a scurs o noapte
Şi se ivesc în zare, zorii.

Un pui de somn să tragi în fugă
Din zori şi până dimineaţa
Să simţi în inimă-mpăcarea
Să spui cu drag: „Frumoasă-i viaţa!“.

Ioana STUPARU
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 17, 1-15 SEPTEMBRIE 2008

֩ Comentarii