Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Un om cu un nume predestinat ştiinţei horticole

Interlocutorul nostru de astăzi, prof. univ. dr. Gică Grădinariu, decanul Facultăţii de Horticultură a Universităţi de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Iaşi, este o personalitate de prim rang a comunităţii ştiinţifice horticole.

Discuţia cu domnia sa legată de dezvoltarea acestui sector, inclusiv în ceea ce priveşte pregătirea specialiştilor, îndeamnă cel puţin la meditaţie.

Gh.V.: Domnule profesor, aveţi un nume predestinat, Gică Grădinariu şi sunteţi la horticultură. Are vreo legătură Grădinariu cu tradiţia familiei dumneavoastră?

G.G.: Nu are, deşi unii profesorii spuneau că este o vocaţie a numelui, probabil, dar eu mă trag dintr-o familie de ţărani, vrednici, gospodari şi credincioşi din legendarul ţinut al Herţei.

Acolo unde s-a tras linia şi a rămas un frate în stânga şi unul în dreapta. Vin dintr-un sat, Corjăuţi se numeşte, comuna Pomârla, unde se găsea până mai acum 150 de ani în urmă unul dintre cele mai de tradiţie licee din România.

De aici se pleca direct la Sorbona, unde băieţii moşierilor din zonă învăţau gratuit. Unul dintre directorii acestui liceu a fost Samson Bodnărescu şi era vizitat destul de des de către Eminescu, împreună cu care a plantat stejari şi nişte castani care există şi în ziua de astăzi.

Gh.V.: Cum se face că un om care a plecat din mijlocul codrilor a ajuns în horticultură?

G.G.: Da, dar să ştiţi că şi pădurea face parte din horticultură, există un segment numit arboricultura ornamentală. La horticultură am venit pentru că iubesc mult plantele şi oamenii, horticultura întrunind cele două aspecte.

Gh.V.: Mai bat tinerii la porţile învăţământului agricol? Iar cei care au îndrăznit răspund exigenţelor momentului?

G.G.: Avem o populaţie şcolară normală. Noi funcţionăm cu două specializări, una de horticultură şi una de peisagistică. Horticultura este o profesie şi completă, şi complexă, unde se întâlnesc foarte multe meserii: pomicultor, viticultor, enolog, floricultor, dendrolog, arhitect al peisajului.

De aceea horticultura are căutare, sunt către 3-4 candidaţi pe un loc, iar la peisagistică se ajunge chiar la 6 candidaţi. Să ştiţi că cererile pentru specialiştii în horticultură sunt mai multe decât numărul pe care îl formăm noi.

Gh.V.: Pentru că vorbim despre învăţământ: cum îl vedeţi pe cel preuniversitar?

G.G.: Din păcate, este o politică greşită la nivel de ţară. Există licee cu tradiţie, cum sunt cele din Iaşi, din Huşi, care nu mai au clase pentru învăţământul agricol sau pentru alte meserii din mediul rural. Cine să mai ştie să altoiască pomii, cum să crească şi să altoiască viţa-de-vie?

Gh.V: Va putea să reziste mica gospodărie ţărănească în această competiţie nu doar cu Europa, ci şi cu timpul?

G.G.: Categoric nu. Fără asociere nu se va putea face nimic. Concurenţa este imensă. De exemplu, în ţară intră acum vin din Spania şi din Africa de Sud la preţul de 11 lei litrul.

Noi nu putem nici ambalajul să-l scoatem la banii ăştia! Sau, de exemplu, în pomicultură în anul 2007 producţia medie a fost la mere de 12,5 tone, iar China vine cu 50 t. Trebuie crescută productivitatea, că altfel murim.

Gh.V.: Am observat că lumea solicită mai mult produse româneşti, în special legume şi fructe. Chiar comercianţii afişează la produsele din import că sunt româneşti. De ce această înghesuială pe produsele româneşti?

G.G.: Aşa este, dar trebuie să spunem şi adevărul. În general produsele româneşti au calităţi superioare celor din import ca urmare tocmai a acestei productivităţi scăzute.

La o producţie mare la hectar s-a intervenit energic cu stimulatori, cu îngrăşăminte de toate felurile, dar să ştiţi că şi la noi a început să se practice aceasta şi se depăşesc valorile admise.

Gheorghe VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 16, 16-31 AUGUST 2008

Vizualizari: 856



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI