Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Semnal îmbucurător: România declanşează în forţă Programul de ameliorare a şeptelului

• Interviu cu Gheorghe Neaţă, director general al Agenţiei Naţionale pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie

Gestionarea acestui program a ajuns, cum s-ar spune, pe mâini bune. Adică la latitudinea şi priceperea celor care au reuşit să creeze printr-un proces ştiinţific de ameliorare rase de bovine, porcine şi ovine care, prin productivitatea şi calitatea produselor, au dus faima zootehniştilor până dincolo de graniţele ţării.

Bălţata Românească şi Bruna de Maramureş par a fi etalonul de comparaţie cu străinătatea. Ar fi nedrept să nu punem pe acelaşi plan al realizărilor creaţiile ştiinţifice din domeniul suinelor sau ovinelor. Un produs socotit până mai ieri expirat, Mangaliţa românească, revine în actualitate prin calităţi recunoscute tocmai de experţi europeni ce veghează la siguranţa noastră alimentară. Merinosul clasic sau cel ameliorat la Palas se află şi el pe lista reconsiderării.

Când este vorba de ştiinţă, de progres, orice părtinire cu iz nostalgic nu poate face decât rău. Vrem nu vrem, trebuie să recunoaştem că ştiinţa românească în materie de zootehnie a alunecat în ultimele decenii pe un tobogan ce ducea spre prăpastie.

La un moment dat, colapsul părea inevitabil. Iată că n-a fost să fie aşa. O forţă motrică emanată din interiorul sistemului, mai ales dinspre practicieni, este pe cale de a reda zootehniei româneşti fala de altădată, atât în plan ştiinţific, cât şi practic. Acestui sector i se întrezăresc astăzi şanse de dezvoltare nebănuite în urmă cu 10-17 ani.

Noile structuri organizatorice create în interiorul său fac presiuni ce obligă guvernanţii la o atitudine pozitivă în ceea ce priveşte dezvoltarea şi finanţarea. Atât cât poate fi făcută, pentru a nu intra în conflict cu restricţiile europene. Meritul celor care se află în fruntea acestor organizaţii este intuirea şansei de dezvoltare.

În condiţiile în care Comunitatea Europeană se confruntă cu o supraproducţie de lapte, ei au ales calea dirijării procesului de ameliorare spre producţia de carne. Au făcut acest lucru şi din considerentul că România dispune de exemplare ce răspund în mod ideal unui program de infuzie care, în timp, ar putea duce la apariţia unor rase capabile să valorifice şi marele resurse furajere.

Asta în condiţii de competitivitate absolută. Edificatoare în acest sens este şi discuţia purtată cu domnul Gheorghe Neaţă, director general al Agenţiei Naţionale pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie.
Reabilitarea unei instituţii cu o mare tradiţie

Rep.: Domnule director general Gheorghe Neaţă, am dori să ştim, mai întâi, cine sunteţi ca instituţie şi ce loc ocupaţi în tabloul agricol al României.

G.N.: Agenţia Naţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie este instituţia centrală a statului român din subordinea MADR, care se ocupă de implementarea programelor de ameliorare şi reproducţie la animale.

Ea participă la elaborarea strategiilor de creştere, reproducţie şi ameliorare a şeptelului românesc. Face acest lucru prin oficiile de reproducţie judeţene care implementează în teritoriu politica de ameliorare genetică a animalelor.

Procesul se derulează prin două pârghii: prima o reprezintă reproducţia dirijată prin însămânţare artificială, transfer de embrioni respectiv montă naturală dirijată, iar a doua are în vedere controlul oficial al producţiilor prin care se ierarhizează animalele cele mai valoroase dintr-o generaţie.

Totodată, ANARZ este organismul statului care elaborează programele de conservare şi prezervare a resurselor genetice animale. Agenţia mai face şi evaluarea genetică a populaţiilor controlate.

Evaluarea se face în funcţie de capacitatea de reproducţie a fiecărui individ, de capacitatea productivă şi de puterea de transmitere ereditară a caracterelor urmărite în selecţie.

Motivaţia
Rep.: Care a fost totuşi motivaţia desprinderii de agricultură?

G.N.: Nu este vorba de o desprindere de agricultură. Noi aparţinem acestui sector de care nu avem cum să ne delimităm. Cererea a venit din interiorul sectorului, adică de la specialişti. Ea a fost urmată de o iniţiativă parlamentară şi aici a contat foarte mult modul de lucru din teritoriu.

Oficiile de reproducţie şi ameliorare aveau o conducere bicefală, să-i spunem aşa – partea tehnică era la ANARZ, iar cea administrativ-financiară se afla la DADR-uri.

În aceste condiţii, disensiunile între programe erau inevitabile şi apăreau probleme în derularea corectă a fondurilor alocate de la Bugetul Naţional prin MADR. Se ajunsese chiar la compromiterea programului de însămânţare artificială la bovine, iar preocuparea pentru organizarea reproducţiei prin montă naturală la ovine, caprine şi cabaline era din ce în ce mai slabă.

Cei care au elaborat acest proiect de lege au cunoscut foarte bine specificul activităţii oficiilor de ameliorare şi reproducţie, atât din perioada de dinainte de 1989, cât şi după aceea. Doresc să subliniez că aceste unităţi teritoriale reprezentau o emblemă pentru zootehnia României. Convingerea mea este că numai lucrând unitar de sus până jos vom putea redeveni ceea ce am fost şi chiar mai mult.

Personal, am optat de la început pentru acest mod de organizare, deoarece sunt adeptul calităţii şi cred că puţini oameni, dar buni specialişti, pot rezolva probleme foarte mari. Ei trebuie însă să vorbească aceeaşi limbă, mai ales că ceea ce facem noi nu se vede imediat. Azi am însămânţat cu un material seminal de înaltă valoare genetică şi vrem ca mâine vaca respectivă să-şi sporească producţia de lapte. Or, acest lucru nu este posibil decât în generaţia următoare.

Aşadar, activitatea noastră este una cu bătaie lungă. Ea trebuie aşezată pe programe strategice care pentru rezultatul scontat cere timp, intervale care pot varia de la trei ani la ovine la cinci ani şi jumătate la bovine.

Punând în practică noua gândire de conlucrare, s-a realizat o apropiere până la confundarea activităţii oficiilor judeţene de ameliorare cu cea a asociaţiilor de crescători, care au preluat în mare parte controlul oficial şi însămânţarea artificială la animale.

Fără această apropiere nu se poate dezvolta zootehnia României. Un program separat ar duce numai la încetinirea ritmului ameliorării şi la obţinerea de producţii scăzute. Sigur că şi direcţiile agricole aveau ca obiectiv dezvoltarea asociaţiilor, dar activitatea lor este foarte diversificată, iar la capitolul zootehnie mai apăreau scăpări.

Dorinţa noastră este ca, pe viitor, să reuşim o apropiere de Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, astfel încât programele de cercetare de aici să fie trecute oarecum prin filtrul agenţiei care implementează mai departe în teritoriu rezultatele cercetării.

Rep.: Consideraţi că noua formă de organizare va scoate zootehnia din starea de marginalizare în care s-a aflat în ultimii optsprezece ani?

G.N.: Cred că acest lucru se va realiza dacă agenţiei i se vor atribui rolul şi locul pe care trebuie să le aibă în cadrul structurilor ministerului, adică de a elabora strategia de creştere, ameliorare şi reproducţie. Aceasta nu se poate face fără cunoaşterea amănunţită a pieţei şi a nivelului de producţie. Pe acesta din urmă îl cunoaştem doar noi, prin eşantionul pe care îl controlăm.

Iosif POP, Valentina ŞOIMU (Va urma)
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 16, 16-31 AUGUST 2008

Vizualizari: 1319



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI