Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

File din bucătăria albaneză

  • „Draga mea, pune în dulceaţa de gutui un fir de indruşaim! Aroma acestei plante este ca un vis de vară...“

Îndemnul tandru vine din amintirea unei întâlniri princiare la ţărm de mare, cândva, la începutul anului 1990. Doamna Cotta Vasiliki a reprezentat cu eleganţă doamnele albaneze din România.

Originea ei nu este de neam regal, provine însă dintr-o familie distinsă de negustori albanezi stabiliţi în Constanţa în perioada interbelică. Felul în care a trăit toată viaţa, educaţia aleasă, cultura şi mai ales bunătatea ei fără margini au făcut-o prinţesa inimilor noastre, prietenii care i-am rămas în preajmă cât a trăit.

Rânduiala bucătăriei

În casa doamnei Cotta Vasiliki, masa, rânduiala la bucătărie, se petreceau într-o desăvârşită curăţenie şi frumuseţe. Maşina de gătit, vasele, prosoapele, borcanele de porţelan în care ţinea mirodenii, fără de care „mâncarea n-are niciun haz“, sclipeau de curăţenie şi cochetărie. Fiecare lucruşor pe care îl folosea atunci când gătea era împodobit cu o dantelă sau o floricică, lucrate de mâinile ei minunate.

Educaţia, instrucţia specială pe care o avea, diferită de doamnele din generaţia ei, le-a dobândit într-un celebru pension din România. Firea generoasă, caldă şi devoţiunea faţă de familie, respectul pentru îndatoririle de stăpână a casei, le-a moştenit de la doamna Hrisanti Nicolau, mama ei iubită, recunoscută în comunitatea albaneză din România drept „o neîntrecută gospodină“.

În jurul mesei, unde invita la sfârşit de săptămână, şi obligatoriu de sărbători, prieteni dragi, doamna Cotta Vasiliki săvârşea minuni culinare, într-o ambianţă de salon boieresc:

„Draga mea, când aşezi omul la masă trebuie să înţeleagă că este mai mult decât un oaspete, el face parte din lumea ta, din rândul acelora care înţeleg, fără să le spui, cât de mult îi iubeşti.“

Aşadar, într-un salon obişnuit, într-o casă veche, trona masa la care veşnic se aşezau cel puţin opt persoane.

Ritualul desfătării

Pe faţa de masă albă, apretată, călcată impecabil, brodată cu crini, lăcrămioare şi nu-mă-uita erau aşezate tacâmuri şi farfurii fine, strălucitoare. Un buchet de flori proaspete, de sezon, te întâmpina ca să te simţi alintat.

Apoi gazda, îmbrăcată într-o rochie elegantă, începea ritualul desfătării. Însoţea fiecare gest cu un zâmbet care îţi făcea inima fluture. Ce urma era de neînchipuit: fiecare fel de mâncare era un dar, o porţie de suflet şi de noroc. Vă invit la masa doamnei Cotta Vasiliki, cea care pregătea cu măiestrie feluri de mâncare dobrogeană, pentru că prefera mâncărurile simple, care îţi făceau saţ, dar îţi picau bine.

Aperitivul era însoţit de o ţuică naturală, servită într-un pahar cât un degetar. Era exact cât trebuia pentru ca plăcinta cu praz sau cu spanac ori pătrăţelul de topci să meargă de minune.

Reţete albaneze

Reţetă pentru plăcintă albaneză cu praz:

Se prepară o cocă dintr-o cană cu apă, făină cât cuprinde şi drojdie. Se lasă să crească. Umplutura se prepară aşa: se fierbe prazul, numai partea albă (1 kg), în lapte sau călit în ulei, se lasă să se scurgă, se amestecă cu brânza dulce (1 kg) şi cu ouăle (5). Nu uitaţi să presăraţi un praf de sare!

Se întind două foi potrivite. Umplutura se aşază pe foaia care se pune în tava unsă cu puţin ulei. Cealaltă foaie se pune deasupra. Se bate un ou cu iaurt şi se unge plăcinta. Se coace, dacă vrei, sub formă de ruladă sau pateuri.

Plăcinta cu spanac: Se pregăteşte la fel ca plăcinta cu praz.

Topci:

Celălalt aperitiv este uşor de făcut: se prepară o cocă dintr-o cană de apă, făină cât cuprinde şi drojdie. Se lasă să crească. Se întinde foaia, se unge cu untură, se împătureşte şi se unge din nou cu untură. Se întinde iar, se presară cu brânză sărată de oaie, se rulează şi se taie bucăţi. Se aşează în tava unsă, se ung bucăţile cu untură şi deasupra se toarnă ouă bătute cu iaurt.

Ciorba de pui à la greque (Grecia):

Bucăţile de pui se pun la fiert în 1,5 l de apă, după care se ia spuma, se adaugă un morcov, o rădăcină de pătrunjel, păstârnac, o ţelină, sare şi câteva boabe de piper. Când sunt fierte, bucăţile de carne se pun separat într-un vas. Supa se strecoară, pentru ca zeama să rămână limpede. Separat, se bat 2 gălbenuşuri cu 150 ml de lapte până începe să fiarbă, după care se toarnă peste supă, adăugând şi 30 g de orez fiert separat.

Se acreşte cu zeamă de lămâie, după gust. Se toarnă în farfurii peste bucăţile de carne. Se adaugă pătrunjel şi leuştean din belşug.

Musaca de ţelină (Turcia, Albania, Grecia):

Se curăţă ţelina, se taie rondele şi se prăjesc în unt. Într-o tavă mai înaltă se aşază un rând de ţelină, carne tocată din piept de pui, uşor călită şi verdeaţă tocată fin, apoi se pune celălalt rând de rondele. Se prepară un sos alb în care se încorporează 2 ouă, caşcaval ras şi un pahar cu sos de roşii. Se toarnă deasupra în tavă şi se dă la cuptor. Facultativ se adaugă smântână.

Tort cu nuci şi migdale:

Blatul – 5 ouă, 5 linguri de zahăr, 5 linguri de făină. Crema – 5 ouă, 250 g de zahăr, 200 g de nuci şi migdale măcinate, 100 g de pesmet, 1 lingură de făină.

Se coace blatul şi se taie în două pentru a fi umplut cu crema care se pregăteşte astfel: se amestecă gălbenuşurile cu zahărul până se fac spumă. Se adaugă praful de nuci şi migdale, pesmetul, o lingură de făină şi albuşurile bătute spumă. Se amestecă în bain marin până se îngroaşă. Se ung la mijloc foile care deja s-au răcit şi deasupra se presară ciocolată rasă. Aţi ghicit: reţeta are parcă iz nemţesc.

Aceasta este povestea şi învăţătura rămasă peste timp de la o doamnă albaneză. Dacă vă hotărâţi să încercaţi reţetele ei, nu uitaţi să-i trimiteţi în gând o tandră sărutare de mâini!

Rodica SIMIONESCU
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 16, 16-31 AUGUST 2008

Vizualizari: 5000



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI