Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Duhovnicul antrenor

Nu că mă bântuie în mod deosebit microbul fotbalului, nu că se împleticeşte sufletul în mine de la atâta opintit pe stadioanele patriei şi nu numai, nu că am făcut scurtă la limbă de cât strig la ăia, pe gazon, alde Mutu, Henry sau Kaka, să dea cu simţ de răspundere în bietul balon rotund, dar sunt, ca tot românul, pricepută la fotbal...

Ei, nevoie mare mă pricep… Şi, dacă tot mă pricep, mă brodesc, volens-nolens, în marginea câte unui islaz comunal, unde echipe de valoare se întrec în şuturi şi pase, mai ceva ca ăia pe Maracana. Păi să vă povestesc…

Avem echipă, avem valoare…

Aflasem întâmplător că în crucea unei zile de duminică de vară, la Bălţeşti, o comună obişnuită din Prahova, echipa de fotbal Voinţa din localitate are meci cu o echipă din vecini. Voiam să văd fotbaliştii, dar şi antrenorul la lucru. Băieţii, ca băieţii, nişte fotbalişti acolo şi ei, dau cu piciorul, cu capul, cu ce mai pot în minge, dar antrenorul făcea de departe toată deplasarea.

Nu era fitecine în comună, era chiar preacinstita faţă bisericească, adică părintele Gabriel Săvulescu. Înaintea meciului cu pricina, intru în sfântul lăcaş şi mă postez în marginea careului de doamne mai coapte. Păi mai în margine, da, ca să nu-i bat la ochi popii din prima… Mai încolo, pe extrema aialaltă – na, că mă şi văd în teren - vreo 13 bărbaţi în pantaloni de trening – că nu puteau să intre în sfânta biserică în chiloţi, ca pe maidan.

Agheasma popii

Părintele Săvulescu citeşte de prin Scripturi, dă cu cădelniţa ca să alunge spiritele rele, dacă-or fi, din biserică, mai şterge dâra de sudoare care-i spintecă fruntea, mai înfruntă câte o babă care mai uită de cele sfinte şi se pune cu ocărâtul pe vecini. Şi se uită cu nerăbdare la ceas. Părintele, nu baba. Că ea nu are ceas şi ăla din biserică nu mai funcţionează.

Se apropie ora meciului, desluşesc eu, din nerăbdarea sfinţiei sale, dar şi din semnele şi şopocăiala tinerilor cu pantalonii de trening. Au venit şi adversarii, după cum suflă în urechea unuia din biserică, unul care taman intră.

Spăşit, sfinţia sa îşi dă din mers sutana jos şi îi stropeşte pe toţi, fără osebire, cu agheasmă. Ca să vină golul. Al lor. În poarta ălora cu care joacă. Spre uimirea mea constat că şi părintele Săvulescu are trening, chiar pe sub sutana bisericească. E în ton cu echipa.

Mare meci mare…

Uite, şi şeful de post a venit la meci. Hait!… Asta îmi aduce aminte că data viitoare trebuie să vă povestesc despre o altă echipă de fotbal care îl are antrenor taman pe agentul 007.

Pe Maracana din Bălţeşti, ca să n-o mai lungesc, partida a fost de anvergură, chiar dacă jucătorii au decis, de comun acord cu antrenorii şi cu arbitrul, având în vedere că „fierbe aerul“, să scurteze un pic, jocul.

Fotbaliştii au alergat ca prinşi de frica taurului comunal, scăpat din staul, care dând cu piciorul în minge, care pe de lături. Nu taurul, dom’le, fotbaliştii au „machiat“ mingea… Ăia din echipa adversă au „îmbulinat-o“, căci Voinţa a băgat trei „boabe“ în poarta lor. Şi ei, nimic! Nici golul de onoare n-au avut tupeul să dea.

Popa antrenor a mai scăpat şi el, precum învăţăceii săi, la câte o gafă de proporţii, nu oricum, câte o înjurătură de şi cu Tatăl Ceresc. Dar cine să stea să monitorizeze suduielile de pe margine, că doar Dumnezeu nu doreşte moartea păcătosului, el vrea doar îndreptarea sa.

Ei, şi am încălecat pe o şa şi v-am spus despre Voinţa Bălţeşti aşa… Trec pe post şi rugăciune, mă rog de iertare, că nu se mai roagă părintele Săvulescu pentru mine, după toate câte vi le-am povestit aicea.

Nina Marcu
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 16, 16-31 AUGUST 2008

Vizualizari: 764



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI