Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Ce n-au putut unii, încearcă Consiliul Concurenţei

Cine îi mână în luptă pe aceşti vajnici slujitori ai unor grupuri de interese care vor să inducă în agricultură arbitrajul din fotbal?

Noi parcă am şti ceva dar, din lipsă de probe, ne limităm doar a spune că dreptul lor la dezonorarea adversarilor este unul dintre „câştigurile“ perioadei postdecembriste.

Atunci, în decembrie 1989, afişam pe ziduri liste cu doleanţe pe care, în naivitatea noastră, le credeam realizabile. Idealurile de acum 18 ani privind onoarea, spiritul de dreptate şi, mai ales, de demnitate se dezvăluie astăzi ca un miraj care se îndepărtează pe măsură ce înaintăm în intimitatea şi exprimarea practică a noii democraţii. Din nefericire, cei care pun umărul la dezonoarea noastră umană nu sunt indivizi aparţinând nu ştiu cărei structuri mafiote, ci funcţionari înalţi ai instituţiilor statului, pe care îi plătim cu bani grei.

Spectacol penibil
Ne-a fost dat zilele trecute să asistăm la un spectacol penibil care îi avea ca actori pe trei controlori de „poliţie economică“ a unei instituţii centrale pe care o socoteam până cu un an în urmă de o verticalitate incontestabilă.

Asta până când am fost martori la o discuţie telefonică prin care o oarecare doamnă de la Consiliul Concurenţei îl sună preventiv pe un mare manager agricol din Câmpia Bărăganului asupra unui control nu tocmai de rutină. Fapta se întâmpla imediat după demisia de la conducerea instituţiei a unui om de mare onoare şi probitate profesională, Petre Berinde. Era primul semn pentru mine că instituţia consolidată de Berinde se îndreaptă în sens invers.

Actorii sunt aceiaşi
Dovada aveam s-o am zilele trecute, când un escadron de intimidare al Consiliului Concurenţei descindea la SC TCE-3 Brazi, somându-l pe Culiţă Tărâţă nici mai mult, nici mai puţin, să predea şi să sigileze arhiva societăţii. „Care ar fi infracţiunea, domnilor concurenţiali? – îndrăzneşte să întrebe Culiţă. Spuneţi ce acte doriţi, de ce sunt acuzat şi vă pun la dispoziţie totul. Arhiva pe care doriţi s-o sigilaţi cuprinde câteva camioane de acte şi nu înţeleg cum ar putea să vă fie de trebuinţă“, zice patronul societăţii.

Atât i-a trebuit să audă celui care se dădea drept şeful escadronului de intimidare. Înarmat cu un mobil cu foarte multe minute consumabile, funcţionarul îşi sună „şefa“ din Bucureşti, reclamând că „ăsta“ nu vrea să se supună controlului. „Ăsta“ însemnând un om care nu consumă niciun leu din banii contribuabililor României, dar oferă în fiecare an sute de pâini fiecărui cetăţean al acestei ţări.

Decizia şefei a fost gen uneia „soră bună“ cu arbitrajul murdar din fotbalul românesc. „Dă-i, domnule, amendă să ţină minte, dar vezi să fie semnată. Dacă nu de el, de martori.“ Spre cinstea celor care au luat parte la spectacolul murdar al înalţilor funcţionari de la Consiliul Concurenţei, nu s-a găsit nicio „cârtiţă“ să le semneze procesul-verbal de contravenţie. În lipsă de colaboratori, indivizii şi-au lipit inepţia pe poarta de intrare, rămânând ca litigiul să se rezolve în instanţă.

Asemănarea este izbitoare
Comportamentul sfidător al funcţionarilor de la Concurenţă mă duce cu gândul la ceea ce avea să se tipărească pe retina ochilor mei, cu 25 de ani în urmă, undeva în apropiere de Olteniţa. Mai exact spus, la marginea localităţii Şoldanu, unde aghiotantul lui Dincă Te-Leagă se zbătea cu turbare să-i smulgă din braţe fetiţa inginerei-şefe de cooperativă pentru a-i pune cătuşele. Acuzaţia de atunci, probabil ca şi cea de acum, era una tembelă.

 Singura deosebire: în faţa lui Dincă nu exista drept de apărare. Omului de astăzi, guvernanţii postdecembrişti i-au dat, printre multe altele, umilinţa de a fi dezonorat în propria casă de indivizi care nu au nimic comun cu demnitatea şi cinstea managerilor adevăraţi. Nu excludem faptul că funcţionarii Consiliului Concurenţei aveau oarecare motive să vină în control la SC TCE-3 Brazi.

Este dreptul lor profesional să vegheze la respectarea mediului concurenţial din România. Dar în aceeaşi măsură este şi obligaţia de a da dovadă de un comportament civilizat, care să-i pună la adăpost de orice bănuială.

Iosif POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 13, 1-15 IULIE 2008

Vizualizari: 656



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI