Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Oameni de nota... 10

Un agronom cu vocaţie ereditară

Copil fiind, Aurel PLACINSCHI avea să privească, de dimineaţă până în seară târziu, la păpuşoiul de la marginea grădinii cum îşi ridică şi apleacă frunzele la răcoarea răsăritului de soare şi la arşiţa din miezul zilei. Este foarte probabil ca această „metamorfoză“ să-i fi trezit vocaţia ereditară pentru cultul pământului şi al plantelor.

Fapt este că la capătul celor opt ani petrecuţi ca învăţăcel de elită la Liceul Teoretic Mihai Eminescu din Iaşi, spre stupoarea dascălilor săi, Aurel Placinschi optează definitiv spre Agronomie. Asta se întâmpla în vara anului 1970, pentru ca cinci ani mai târziu să se stabilească definitiv la vestitul CAP din Ţigănaşi. Mai la început în calitate de şef de fermă, iar apoi ca inginer-şef şi preşedinte.

În 1991, în calitatea de inginer-şef, i-a revenit ingrata misiune de a lichida juridic, poate cea mai performantă unitate agricolă din judeţul Iaşi – CAP Ţigănaşi. A fost momentul în care eroul nostru avea să-şi demonstreze în mod admirabil o calitate mai puţin bănuită – aceea de manager înţelept.

În vâltoarea turbulentă a acelor zile, el a adus liniştea socială şi normalitatea economică la Ţigănaşi. Având de unde şi din ce, a satisfăcut toate pretenţiile celor care pe drept (sau nu) revendicau despăgubiri.

A recurs la această dărnicie ieşită din comun impunând o condiţie majoră – păstrarea intactă a patrimoniului funciar şi zootehnic al fostului CAP. Oamenii i-au dat ascultare, iar noua societate agricolă a repornit la drum, cum s-ar spune, cu aceeaşi Mărie purtând o altă pălărie. Dacă ar fi fost altfel se ajungea la un dezastru economic.

Foarte curând după aceste ajustări nestructurale, Societatea Agricolă Moldova–Ţigănaşi a intrat sub vizorul marilor companii agricole internaţionale ce acţionau în România. Prima ofertă a venit din partea celebrei firme americane Pioneer, care a înfiinţat aici un „cap de pod“ în materializarea unui program de producere a seminţelor pe cât de ademenitor, pe atât de profitabil. A venit apoi rândul furnizorilor de tehnică şi tehnologie.

Dând dovadă de o anticipaţie ieşită din comun, Aurel Placinschi i-a primit în casă pe toţi străinii, lăsându-i să înţeleagă că poate să le fie partener fiecăruia. Fapt este că astăzi societatea din Ţigănaşi figurează pe harta agricolă a lumii ca un loc în care se poate investi fără niciun risc.

Dovadă sunt câmpurile de producere a seminţelor şi tehnica de ultimă generaţie folosită în cultivarea pământului. La Ţigănaşi, recoltele s-au situat la cel mai înalt nivel şi înainte, dar şi după 1989. Exceptând anii cu secetă excesivă, recoltele medii la hectar nu au coborât în ultimii 25 de ani sub 4.000 kg la grâu, şi 8.000-9.000 kg porumb boabe.

Inginerul Aurel Placinschi rămâne la convingerea că factorul determinat al succesului îl reprezintă, pe lângă folosirea tehnologiilor de ultimă oră, conlucrarea cu oamenii. Mai exact spus, răsplata muncii acestora. Modelul său de stimulare pare a fi unic, mai ales în ce priveşte conlucrarea în arendă cu proprietarii de pământ în arendă. Principiul de conlucrare este pe cât de simplu, pe atât de drept şi eficient.

El are la bază costurile de producţie. În calitate de arendaş, societatea îşi reţine doar contravaloarea cheltuielilor, inclusiv o rată a profitului, restul revine în natură proprietarilor. Aşa se face că la Ţigănaşi, un proprietar poate beneficia de 4 tone porumb la hectar, pe care le valorifică direct, după cum crede de cuviinţă.

Fişa personală a inginerului Placinshi nu poate fi despărţită de viaţa de familie. Aceasta din urmă a cunoscut şi convulsii, dar în ultimii ani a început să se îndrepte pe un făgaş dătător de mari speranţe şi bucurie.

I. Banu, I. POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.12, 16-30 IUNIE 2008

Vizualizari: 912



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI