Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Banca de Gene Suceava

La diverse reuniuni internaţionale, specialiştii avertizează omenirea că biodiversitatea şi, în cadrul acesteia, resursele genetice vegetale (BGV) – plantele sălbatice, cele cultivate din vechime, soiurile şi populaţiile locale, leguminoasele, formele ameliorate etc. – sunt în pericol mare. Cauzele sunt multiple, ţinând de factori mai greu de controlat, cum ar fi explozia demografică, cu toate consecinţele ei, ignoranţa, schimbările climatice, poluarea.

Un tezaur al cercetării româneşti
În aceste condiţii, colectarea, evaluarea şi păstrarea resurselor genetice au devenit astăzi probleme majore ale umanităţii. Această misiune revine băncilor de gene, instituţii specializate, foarte rar răspândite în lume.

În ţara noastră, această activitate se desfăşoară la Banca de Gene din Suceava, care are ca responsabilitate să conserve germoplasma vegetală din România şi, prin colaborare internaţională, să contribuie la asigurarea resurselor genetice vegetale mondiale.

Un unicat în Europa de Sud-Est
„Obiectivele pe care le avem în vedere, ne spune doamna dr. Silvia Străjeru (foto), directorul Băncii de Gene, sunt păstrarea colecţiei naţionale a tuturor plantelor înmulţite prin seminţe şi furnizarea de material biologic cu un înalt nivel de rezistenţă la factorii biotici şi abiotici pentru programele de ameliorare.“

– Pe parcursul discuţiei aţi folosit la un moment dat expresia „în condiţii de deplină securitate“.

– Înseamnă că avem condiţii să păstrăm aceste forme. Avem o colecţie de bază sau de lungă durată, care se păstrează peste 50 de ani la -20°C sub formă de seminţe. Păstrăm toate speciile cultivate, cereale, leguminoase, dar cea mai importantă colecţie este cea de porumb, peste 5.000 de probe de seminţe.

Trebuie totuşi subliniat că o mare parte din acestea nu le mai găsim în cultură, ele fiind populaţii locale colectate de pe tot teritoriul României. Ele pot fi oricând utilizate în programe de ameliorare, în studii ştiinţifice, pentru a fi reintroduse în cultură în zonele din care acestea provin. Păstrăm, de asemenea, multe plante sălbatice, plante furajere, plante medicinale, care există într-o foarte mare diversitate în România – peste 300 de specii. Prin condiţiile pe care le avem şi prin modul de gestionare a acestor forme de germoplasmă, păstrăm stabilitatea genetică şi viabilitatea.

Noi suntem o instituţie ştiinţifică ce administrează un tezaur. Seminţele pe care le avem au calităţi deosebite şi ar trebui să fie folosite în agricultura ecologică, deoarece sunt forme foarte bine adaptate la anumite condiţii de mediu.

– Cum sunt păstrate acestea?

Seminţele sunt selectate şi uscate până la cinci la sută umiditate. Dispunem de opt celule de conservare, din care patru destinate colecţiei de durată medie, unde temperatura de păstrare este de 4°C, iar celelalte patru pentru păstrarea la -20°C.

– Conduceţi o instituţie unică în ţară; în ţările vecine există bănci de gene?

– Fiecare ţară are astfel de preocupări, însă nu peste tot fiinţează instituţii specializate. Faptul că existăm din 1990 ca unitate independentă ne-a ferit, aş spune, de necazurile pe care, iată, le au celelalte unităţi de cercetare din agricultura românească.
Zestrea autohtonă

– Faptul că existăm e o victorie, pentru că formele pe care le păstrăm aici vor fi întotdeauna mai bune decât nu ştiu ce soi adus de peste mări şi ţări. Până la urmă, dacă îmi daţi voie să dau un exemplu, de ce românii să fie obligaţi să mănânce aceeaşi roşie ca francezii sau americanii, şi să nu folosim creaţiile cercetătorilor noştri, din care multe au fost ameliorate având la bază ceea ce am oferit noi?

O colaborare internaţională eficientă
De-a lungul anilor am realizat o serie de proiecte finanţate de instituţiile specializate. Anul trecut, de pildă, am finalizat proiectul «Exploatarea zonelor tradiţionale de cultură a cartofilor», coordonat şi finanţat de SEE D Net Suedia.

Anul acesta, finalizăm proiectul «Inventarierea, colectarea şi asigurarea resurselor genetice de in şi cânepă din Europa de Sud-Est», finanţat de suedezi, iar până în 2010 lucrăm la proiectul «Calitatea resurselor genetice ale speciei Avena pentru consumul uman», coordonat de dr. Cristoph Germier de la BAZ Germania.

Fondurile – marea problemă
Se ridică însă o problemă, cea a cofinanţării. Uniunea Europeană oferă fonduri care asigură, se ştie, cea mai mare parte a costurilor proiectului, restul urmând să fie oferit de statul român. Or, până când primeşti banii, dacă îi primeşti, îţi iese, cum spune bucovineanul nostru, părul prin căciulă.

Aceeaşi problemă şi în ceea ce priveşte dotarea. Toţi colegii mei au participat la instruiri, la specializări în străinătate. Specialiştii de acolo îţi oferă soluţii, dar nu-ţi dau şi ajutorul necesar. Or, şi din acest punct de vedere suntem în urmă pentru că nu avem bani pentru dotare.

– Aşadar, şi aici la Banca de Gene, ca peste tot în cercetarea agricolă românească, e nevoie de bani, mai ales că activitatea dumneavoastră e deosebit de importantă.

– Fără îndoială aşa este. Gândiţi-vă la schimbările climatice la care asistăm, la poluare etc. Şi iată un exemplu: în cadrul unei conferinţe care a avut loc în Germania şi la care au participat reprezentanţi din 191 de ţări, Organizaţia Worl Conservation Union a prezentat un raport şocant în care se menţionează că numai poluarea provoacă dispariţia a trei specii de animale sau plante la fiecare oră.

Iată de ce cred că avem perspective, pentru că munca noastră înseamnă, până la urmă, salvarea biodiversităţii acum, în ceasul al doisprezecelea.

Stelian CIOCOIU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.12, 16-30 IUNIE 2008

Vizualizari: 5021



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI