Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Elena LEFESCU BREAZU,
cea care duce mai departe cântecul Mariei Lătăreţu

Elena Lefescu Breazu cântă din copilărie, moştenind acest har de la tatăl său. De altfel, ea este recunoscută pentru antrenul pe care îl creează în spectacolele la care este invitată. În astfel de ocazii Elena cântă toate genurile muzicale populare - de la cântece de petrecere şi cântece de joc, până la romanţele şi cântecele vechi cântate de lăutarii de altădată.

Elena Lefescu Breazu s-a născut în comuna Zâmbreasca din judeţul Teleorman. La 16 ani a câştigat Concursul Interjudeţean „Dialog la distanţă“, după care a fost invitată într-un turneu al Orchestrei Profesioniste „Orzişorul“, ocazie cu care a cunoscut-o pe Maria Lătăreţu. Aşa a început drumul său în muzica populară românească!

Rep: Elena, de ani buni încerc să găsesc un răspuns la o întrebare care te priveşte: de ce specialiştii te-au lăsat să ieşi din umbră aşa de târziu?

E.L.B.: Nu ştiu ce să zic. Unii m-au acuzat că m-am limitat la cântecele Mariei Lătăreţu. Adevărul este că aceasta m-a plăcut şi mi-a încredinţat mie cântecele ei pentru a le înregistra…

Eu mă mândresc cu cântecele Mariei Lătăreţu, pentru că le-am dus mai departe aşa cum le-a cântat această mare interpretă, cu acordul ei şi fără să le alterez valoarea. Oare sunt singura care a preluat cântece ale unor mari interpreţi?! Îi întreb pe cei care au făcut carieră pe melodiile lui Ion Luican, Emil Gavriş, Ioana Radu, Maria Tănase. Gândiţi-vă că la 17 ani cântam într-o orchestră a lui Gheorghe Zamfir, alături de Ion Lăceanu. Oare ar fi cântat aceşti oameni cu mine dacă nu ar fi crezut în talentul meu?!

Eu mă consider o cântăreaţă a satului. Ani de zile am fost la horile satului, la serbări câmpeneşti, la nunţi, botezuri ... şi astăzi mă duc şi, dacă trebuie, cânt continuu. Ştiu toate cântecele neamului meu, peste 800 de piese şi nu fac niciodată play back. Am imprimat acestor cântece trăirile mele, trăirile oamenilor din jurul meu... dar repet, fără să pun în pericol textul sau linia melodică.

Am înregistrat la radio, la televiziune, dar din păcate ani de zile eu şi colegii mei, reprezentanţii unei întregi generaţii, am fost trecuţi în plan secundar. Aveam nenumărate înregistrări Electrecord, dar nu a contat... aşa era modelul anilor ’80! Anii au trecut... eu i-am iertat, iar celor care au avut încredere în mine le mulţumesc şi le promit ceva! Voi cânta până în ultima clipă! Ce să fac?... acesta este felul meu de a fi. 

LA GUTUIUL DINTRE VII

La gutuiul dintre vii
Găsii urma murgului,
Veriga căpăstrului.
Găsii şi-o crenguţă ruptă
De mândra mea azvârlită.
I-am cerut să-mi dea guriţă
Şi ea mi-a dat gutuiţă.
I-am cerut gutui din sân,
Ea le-a aruncat prin fân.
- Mândruliţă cu dor mult
Lasă-mă să te sărut
Să te sărut pe obraz
Să nu rămân cu necaz.
- De ţi-s dragi obrajii mei
Hai la maica să mă cei.
- Şi de n-o vrea maică-ta
Ce ne facem, mândra mea?
- Să vii deseară pe lună
Să mă furi din bătătură,
Să iei floarea din fereastră
Şi s-o duci la tine acasă.

Tudor Ene, Aurora Dumitrescu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.12, 16-30 IUNIE 2008

Vizualizari: 2115



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI