Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Pajiştile – o avuţie marginalizată

În prezent, pajiştile României ocupă cca 4,9 mil ha (0,7 mil vegetaţie ierboasă naturală şi 4,2 mil vegetaţie seminaturală în pericol de împădurire, din care 2/3 sunt folosite ca păşuni şi 1/3 sunt fâneţe).

Pe acest areal se obţin 55-65% din furajul necesar creşterii animalelor ierbivore, în special bovine, ovine, caprine, cabaline, porcine şi păsări palmipede. O statistică care îndeamnă la meditaţie

În condiţiile actuale de întreţinere, pajiştile nu pot da producţii mari şi de bună calitate. În primul rând, aceste suprafeţe sunt invadate din ce în ce mai mult cu vegetaţie lemnoasă de buruieni şi muşuroaie, reducân-du-se substanţial suprafaţa cu specii furajere valoroase.

Ca urmare a acestei stări de lucruri, suprafeţe mari de păşuni şi fâneţe productive au fost realmente împădurite, readucerea lor în stare de producţie necesitând investiţii mari.
Lipsa fertilizării constituie unul dintre principalii factori ai degradării pajiştilor. Ne-am obişnuit ca, de pe aceste suprafeţe, ani şi ani de-a rândul să luăm producţii, fără a înapoia decât sporadic sau deloc elementele fertilizante necesare creşterii şi dezvoltării plantelor.

Factorii limitativi ai pajiştilor
Factori limitativi         mii ha ( la %)
• eroziune şi alunecări;       887     (18)
• aciditatea solului (pH < 5,2);  1.279  (27)
• salinitate ( pH > 8); -247    (5)
• nisipuri;        -35        (1)
• pietrişuri, roci la suprafaţă;  -206    (4)
• exces de umiditate;            - 290     (6)
• fără restricţii de sol.            - 1.902  (39)
      T O T A L  4.846  100

La această înfometare continuă nu au rezistat decât plantele slabe furajere sau neconsumate de animale, care s-au răspândit şi dezvoltat în aceste condiţii.

Dacă mai adăugăm şi sistemul de păşunat al acestor suprafeţe, care se face adesea în mod abuziv, pe orice vreme, la voia întâmplării, cu un număr nepotrivit de animale, sau sunt complet abandonate, ne dăm mai bine seama care este imaginea generală actuală a majorităţii păşunilor.

La fel, cosirea întârziată a fâneţelor, an de an, a favorizat şi mai mult îmburuienarea şi deprecierea lor calitativă.

Factori de degradare

Peste aceste soluri, cu defecţiunile lor, se suprapun în plus factorii biotici de degradare pe cca 45% din suprafaţa totală.

Tabelul îl găsiţi în revistă

Toate acestea au dus la degradarea covorului ierbos, la împuţinarea speciilor bune pentru furaje, la reducerea efectivă a suprafeţei recoltabile, inclusiv la declanşarea eroziunii solului.

La toate acestea, dacă adăugăm şi posibilităţile de mecanizare a lucrărilor care sunt de numai 47% din întreaga suprafaţă de pajişti (2.256 mii ha cu pante sub 20%), avem în faţă realitatea stării actuale a covorului ierbos al pajiştilor, cu volumul imens de lucrări mecanice şi manuale necesare pentru ameliorarea lui.

Constatăm cu regret că „Programul de reabilitare a pajiştilor (2005-2008)“, întocmit într-un an electoral, a rămas doar pe hârtie, iar între timp procesele de degradare ale covorului ierbos al păşunilor şi fâneţelor noastre continuă nestingherit.

Teodor MARUŞCA
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 6, 16-31 MARTIE 2008

Vizualizari: 739



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI