Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Orientări noi în Politica Agricolă Comună

Reforme radicale care garantează performanţa

Modelul agricol idilic, prefigurat până acum de Uniunea Europeană, pare să-şi atingă sfârşitul. Globalizarea îi obligă pe strategii europeni să regândească o altă strategie, care să fie în consens cu noile cerinţe ale comerţului mondial. Această schimbare de etică pare a fi pregătită şi este bine să fie cunoscută şi de practicienii din agricultura românească.

Ca răspuns la presiunile exercitate de societatea şi economia europeană în plină dezvoltare, în decursul ultimilor 15 ani PAC a fost supusă unor schimbări radicale. Reformele din 2003/2004 au marcat o nouă etapă în acest proces, introducând „plăţile directe decuplate“  prin intermediul Schemei de Plăţi Unice (SPS) în majoritatea sectoarelor aparţinând primului pilon al PAC şi întărindu-l pe cel de-al doilea – politica de dezvoltare rurală.

Acest proces a continuat prin reformele sectoriale – zahăr (2006), legume şi fructe (2007) – şi continuă să se desfăşoare, având în vedere recentele propuneri legislative de reformă în sectorul vie-vin.

Sprijinul acordat producătorilor este acum într-o mare măsură „decuplat“ prin deciziile privind producţia.

Uniunea Europeană, cea mai largă piaţă agricolă

Competitivitatea agriculturii europene creşte în sectoarele-cheie, în ciuda scăderii pe care UE o înregistrează pe majoritatea pieţelor de mărfuri, iar UE este deja cel mai mare exportator agricol de produse, în principal al produselor cu valoare ridicată. Este în acelaşi timp şi cel mai mare importator din lume, rămânând la distanţă mare cea mai largă piaţă pentru ţările aflate în curs de dezvoltare.

Mai mult decât atât, PAC contribuie din ce în ce mai mult la înlăturarea riscurilor de degradare a mediului înconjurător şi la furnizarea multora dintre bunurile publice pe care le aşteaptă societăţile noastre.

În cele din urmă, politica consolidată de dezvoltare rurală sprijină protejarea mediului înconjurător şi a peisajelor naturale şi generează creştere, inovaţii şi înfiinţarea de noi locuri de muncă în zonele rurale.

Cu toate că un număr din ce în ce mai mare al zonelor rurale din UE vor fi influenţate de factori exteriori sectorului agricol, zonele îndepărtate, depopulate sau puternic dependente de practicarea agriculturii se vor confrunta cu serioase provocări în ceea ce priveşte durabilitatea economică şi socială.

Îmbunătăţiri ulterioare privind controlul de sănătate („health check“)

Progresele arătate mai sus indică faptul că varianta PAC de astăzi este fundamental diferită de cea din trecut, nefiind opuse deselor diferenţe paradoxale care apar între rezultatele reformei. Dar, pentru ca PAC să rămână în continuare o politică a prezentului şi viitorului, este necesar ca ea să îşi poată evalua instrumentele, să testeze dacă acestea funcţionează aşa cum ar trebui.

Este inevitabil că, pe viitor, va trebui ca lucrurile să evolueze mai mult, orice politică „bătută în cuie“ într-un mediu aflat într-o continuă schimbare fiind destinată să devină învechită.

PAC a dovedit că agricultura UE poate evolua cu succes şi poate înregistra schimbări, dar este nevoie ca fermierilor să li se dea posibilitatea de a se adapta în contextul unei politici previzibile.

Reforma din 2003 a fost primul pas care a permis PAC să se alinieze la cerinţele secolului al XXI-lea.
Consensul tuturor elementelor reformei 2003 nu a putut fi, însă obţinut din prima.

Răspuns la trei întrebări fundamentale

Aceste clauze, fără a implica o reformă fundamentală a politicilor existente, permit posibilitatea unor modificări ulterioare, conform pieţei şi altor evoluţii. Subiectele pe care le acoperă au fost grupate sub denumirea de „health-check“ (controlul de sănătate) (CS). Scopul este acela de a răspunde la 3 întrebări importante:

• care sunt posibilităţile de a simplifica şi eficientiza schema plăţii unice?

• cum să transformăm instrumentele de sprijin al pieţei, proiectate iniţial pentru a face faţă unei Comunităţi, alcătuite iniţial din 6 state membre, în instrumente relevante pentru o globalizare tot mai accentuată şi o UE compusă din 27 de membri?

• cum să facem faţă noilor provocări, de la schimbările de climă, la dezvoltarea biocombustibililor şi managementul resurselor de apă şi altele deja existente, cum ar fi biodiversitatea, prin adaptarea la noile riscuri şi oportunităţi?

Dana Dumitriu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 3, 1-15 FEBRUARIE 2008

Vizualizari: 834



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI