Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Începutul sărbătorilor la români

Din prima zi a lui decembrie începe să se simtă, la români, parfumul sărbătorilor. Încep să apară brazii, să se umple galantarele, să abunde în cozonaci rafturile magazinelor. Apoi, în apropiere de Crăciun, încep colindele, iar de Ignat, în gospodăriile ţărăneşti se taie, conform tradiţiei, porcul. Să vorbim despre asta, nu?

Aşa că, în ultima lună, Ghiţă este pus la îngrăşat. Dacă în timpul anului gospodarul s-a mai uitat la cantitatea de porumb sau tărâţe pe care i-o punea în troacă, acum nu se mai legumeşte. Vrea să îngraşe, cum zice şi proverbul, porcul în Ajun... Numai că, se spune, porcul visează că îi vine sfârşitul şi nu se mai lăcomeşte la grăunţe. În popor se zice că porcului îi apare în vis chiar cuţitul cu care e tăiat de stăpân.

În ziua aleasă pentru tăiat, că e Ignat sau în jur de această dată, în gospodăriile sătenilor începe deverul. Nevasta pune ceaunele mari cu apă la fiert, pe pirostrii, sunt pregătite lighenele, albiile, toate vasele pentru pus carnea, cuţitele pentru înjunghiat şi tranşat, paiele pentru pârlit. Mă rog, acum Uniunea Europeană vrea să fie porcul adormit, să nu sufere. Dar ţăranul român nu s-a adaptat încă acestor reguli şi cerinţe. El ştie, din moşi-strămoşi, că trebuie să prindă porcul, să-l lege de picior cu o funie şi să-l ducă la locul sortit înjunghierii şi pârlitului. Şi aşa face.

Pomana porcului

Aşa că, după ce porcul e trântit pe o parte de către gospodari: ai casei, vecini, neamuri, prieteni care vin să ajute la tăierea porcului, în guiţat teribil, de se aude în tot satul, unul dintre bărbaţi înfige dibaci cuţitul în gâtul animalului. De regulă, crestătura se face în formă de cruce şi în locul acela se presară sare.

Ca să nu lăcrimeze de mila porcului, femeile se omoară în timpul ăsta cu fiertul ţuicii şi pusul în bărdace sau ceşcuţe. Mai ales că, se spune, nu e bine să fie partea femeiască de faţă, că se înduioşează de eveniment, mai ales că l-a crescut de mic pe godănac, şi rămâne carnea porcului tare la preparat.

Mai demult, gospodinele veneau şi smulgeau părul de pe spatele acestuia pentru bidinele, dar acum femeile nu mai au grija asta. Aşa că se pârleşte tot. Pus pe o poartă specială ori pe nişte butuci mai straşnici, porcul este împrejmuit de paie şi i se dă foc. Unii îl pârlesc cu butelia, încărcată special pentru eveniment. Dar se spune că, pârlit astfel, şoriciul rămâne tare şi nu mai are acelaşi gust. De asemenea, se foloseşte sare grunjoasă la frecat. Când operaţiunea este gata, porcul se acoperă cu saci sau haine vechi, ca să se frăgezească bine carnea. Şi, în timp ce lumea prezentă spune: „Doamne ajută!“ şi „Să-l mâncaţi sănătoşi!“ şi dă de duşcă ţuica aburindă, fiartă cu piper şi zahăr, unul dintre copiii familiei, cel mai mic, de preferinţă, este suit pe porc, ca să-i meargă bine tot anul care vine întregii familii. Şi dacă bărbaţii se spetesc cu munca brută, dar şi cu ţuica îmbietoare, femeile curăţă şi spală intestinele porcului, folosite apoi la cârnaţi şi caltaboşi.

Pe măsură ce se scot picioarele, muşchii, căpăţâna, slănina, şunca, se alege şi carne pentru prăjit, care merge în tigaia încinsă. Pe aragaz, musai aşezat din vreme, tronează şi ceaunul pentru mămăligă. Din beci, gospodina a scos şi murături ori gogoşari, puse la acrit astă toamnă. Niciodată nu e mai bună o friptură de porc ca acum!

Nina MARCU
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 24, 16-31 DECEMBRIE 2008

Vizualizari: 648



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI