Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Colindători prin Ţara Oaşului

„Scoală gazdă din pătuţ,
Florile dalbe!
Şi ne dă un colăcuţ,
Florile, florile dalbe!“

Toată ziua de Ajun, de dimineaţa până seara, se colindă din casă în casă, iar la miezul nopţii cetele de feciori, cărora, în unele zone (Maramureş şi Ţara Oaşului) li se alătură şi fetele, strigă colinda în toate cele trei zile de Crăciun.

Pregătirile pentru colindat încep încă de la Sfântul Nicolae, când se formează ceata şi se alege gazda la care feciorii colindători locuiesc până la încheierea ritualului. Colindătorii sunt primiţi în toate casele, ca urarea lor să fie aducătoare de noroc în anul care vine. Există chiar credinţa că familiile necolindate sau care refuză colindul sunt urmărite de ghinion tot anul.

Repertoriul colindelor este foarte variat şi se diferenţiază în: cele de copii şi cele de feciori. Urarea este scurtă, directă şi urmată de o cerere, de cele mai multe ori comică: „Bună dimineaţa/ La Moş Ajun/ Ne dai ori nu ne dai?/ Dă-mi un covrig/ Că mor de frig/ Dă-mi o nucă/ Că de nu mă dau cu capul de ulucă“. La sfârşitul uratului gazda oferă colindătorilor diverse daruri. Fetele pregătesc colaci speciali, iar conducătorul cetei mulţumeşte gazdei, în numele tuturor.

Colindatul este un scenariu compus din texte ceremoniale (colinde), formule magice, dansuri, gesturi, interpretat în casă, pe uliţe, de o ceată sacră. În calendarul popular, acest fenomen apare sub diferite denumiri zonale în perioadele solstiţiului de iarnă. („Steaua“, „Pluguşorul“, „Sorcova“), echinocţiului de primăvară, solstiţiului de vară şi echinocţiului de toamnă. Colindele transmit urări de sănătate, rod bogat, împlinirea dorinţelor în noul an. Colindatul este cea mai răspândită tradiţie a românilor. Când persoanele colindate nu primesc colindătorii, închid uşile sau nu oferă daruri, efectele magice sunt opuse, ei încălcând regulile acestui obicei.

La Turţ, aceleaşi datini, alt repertoriu

În cadrul sărbătorilor de iarnă, colindatul este obiceiul cel mai bine individualizat în zona Turţului, din Ţara Oaşului. Perioada în care se colindă este însă mai redusă, în comparaţie cu alte zone, obiceiul având loc în ziua Crăciunului şi mai puţin în cele trei zile ale sărbătorii.

Dacă în trecut precumpănea funcţia magică, locul acesteia este luat acum de nevoia de distracţie şi de petrecere, cei tineri şi mai ales fetele invitându-şi colindătorii prin formula devenită oarecum comună: „Să ghii a mă corinda!“. În trecut, organizarea cetei şi repetarea repertoriului începea după două săptămâni de la intrarea în post – „ceata“ fiind formată în general din cinci, şase persoane. Astăzi grupurile se formează, stabilesc şi repetă colindele doar cu câteva (două, trei) zile înainte de a începe colindatul propriu-zis.

Trebuie remarcat, de asemenea, că numărul colindătorilor vârstnici este în continuă scădere, ceea ce duce negreşit la nerespectarea vechiului ritual. Asistăm astfel la o „răsturnare“ de stiluri: nu se mai stabileşte un aşa-zis „şef“ al grupului. Există posibilitatea ca numărul persoanelor din ceată să crească prin aderarea la ea a unora dintre persoanele colindate, ospăţul comun nu mai are vechiul fast, ci este înlocuit printr-o masă şi şederea îndelungată la unul din membrii grupului.

Cetele de colindători nu au denumire specifică, dar o caracteristică a zonei Oaşului este formula în care aceştia îşi cer permisiunea de a colinda, ca şi răspunsul gazdei: – Slobod îi a veseli? / – Slobod cât îi birui! În Turţ copiii sunt primii care aduc colinda în casele oamenilor, ei pornind la colindat în dimineaţa de 24 decembrie şi colindând apoi toată ziua, până în seara ajunului.

Colindele religioase, care tratează naşterea lui Cristos sau orice alt motiv religios apocrif, în legătură cu Cristos, Dumnezeu, Sfânta Fecioară Maria sau Sfântul Crăciun, sunt auzite cel mai adesea în Turţ, în perioada Crăciunului. Principala temă a acestor colinde este naşterea şi patimile lui Cristos.

Naşterea Domnului nostru
Noi o ştim toţi cum a fost
Florile dalbe de măr,
În ieslea dobitocească
Vrut-a Domnul să se nască
Florile dalbe de măr
Şi când s-a născut Hristos
Irod a fost mânios
Florile dalbe de măr
Şi-a trimis poruncă-n ţară
Pe toţi pruncii să-i omoare
Florile dalbe de măr
De la doi ani mai în jos
Ca să-l taie pe Hristos
Florile dalbe de măr
Pe Hristos nu l-a tăiat
Tatăl Sfânt l-a apărat
Florile dalbe de măr.

Alina ŞAITOŞ
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 24, 16-31 DECEMBRIE 2008

Vizualizari: 881



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI