Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Ştefan, cununa lui Hristos

A treia zi de Crăciun, pe 27 decembrie, creştinii îl sărbătoresc pe Sfântul Ştefan, unul din galeria sfinţilor mari amintiţi de biserică.

Întâiul dintre diaconi

Ştefan, iudeu la origine, era un tânăr frumos, învăţat, care poseda, pentru vremurile în care a trăit, şi arta psihologiei. Poate de aici îi venea darul vorbirii plăcute. Ştefan l-a cunoscut pe Hristos. A fost martor al Învierii şi Înălţării Lui şi şi-a făcut ucenicia lângă El. A fost şcoala cea mai bună pe care a urmat-o, deşi era, cum ziceam, un tânăr învăţat pentru vremea sa. Pentru credinţa lui nemăsurată, Dumnezeu l-a învrednicit să săvârşească minuni şi semne mari în popor.

Precum apostolii, Ştefan Îl predica pe Mesia Cel prezis de prooroci, pe Hristos Cel înviat din morţi. De aceea, fariseilor şi conducătorilor poporului evreu nu le convenea aceasta, chiar „le părea rău că învăţa poporul şi vestea întru Iisus învierea morţilor“. Pentru calităţile sale, Ştefan e ales de Sfinţii Apostoli în fruntea celor şapte diaconi, ca Sfântul Ştefan arhidiaconul, adică primul dintre diaconi.

Ucis cu pietre lângă Sinedriu

La scurtă vreme, mai mulţi libertini şi cireneni ziceau despre Mântuitorul că este profet, alţii că este un înşelător, iar alţii că este Fiul lui Dumnezeu. Cum Ştefan i-a luat apărarea lui Iisus, iudeii s-au hotărât să-l piardă şi pe el, ca pe Însuşi Mântuitorul. A fost acuzat de blasfemie contra lui Moise şi a lui Dumnezeu şi dus în faţa Sinedriului – înaltul tribunal iudeu de judecată – pentru a fi judecat.

La numai jumătate de an după răstignirea Mântuitorului, scenariul pare să se repete. Caiafa pune aceeaşi întrebare ca să afle dacă Ştefan e vinovat sau nu – „Adevărate sunt acestea care se spun împotriva ta? Ce ai de spus?“, cei de faţă privesc tot neputincioşi. Cu curaj, cu hotărâre, fără să se gândească la consecinţe, Ştefan se apără, dar mai ales vorbeşte despre evrei şi, extrăgând din profeţi adevărul că Iisus este Mesia cel prezis de ei, îi acuză că şi-au prigonit şi ucis proorocii: „Voi pururea staţi împotriva Duhului Sfânt, cum au fost părinţii voştri, aşa sunteţi şi voi! Cei prezenţi la judecată au început să urle, să-şi sfâşie hainele şi să ceară disperaţi ca Ştefan să fie ucis cu pietre.

Cu ochii către cer, Ştefan le-a spus: „Iată văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu“. Furia celor de faţă a crescut şi iudeii l-au târât pe tânăr afară din cetate, unde au început să-l bată cu pietre. Sub ploaia de pietre, Ştefan se ruga şi zicea: „Doamne, Iisuse, primeşte duhul meu!“. Apoi, în genunchi, a strigat cu glas mare: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!“. Cel dintâi martir al creştinătăţii, Sfântul Ştefan, încheie în calendar şiragul sfinţilor mari din calendar.

(N.M.)
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 24, 16-31 DECEMBRIE 2008

Vizualizari: 798



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI