Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Vinul bun, încununarea unei mese reuşite

Într-o lume civilizată, care la ora actuală are mai mult decât strictul necesar, vinul ar trebui să fie un aliment nelipsit de la masă. În fond, oamenii l-au descoperit atunci când s-au putut gândi şi la altceva în afară de pâinea cea de toate zilele. El vine ca un supliment alimentar, dar importanţa lui, haideţi să recunoaştem, rămâne tot cea spirituală.

Un pahar de vin nu poate face decât bine, restricţiile pot apărea abia de la trei în sus. Ca atare, dacă vrem să ne fie bine, să bem un pahar-două de vin, dar să nu-l bem oricum, nu la necaz, ci la bucurie. Să nu dăm paharul peste cap, ci să-l bem înghiţitură cu înghiţitură pentru a-i afla toate tainele. Dar să-l ascultăm pe domnul profesor Ioan Nămoloşanu, şeful Catedrei de viticultură şi vinificaţie din cadrul USAMV Bucureşti.

Mitul vinurilor vechi...

Rep.: Dacă ar fi să alegem un vin deosebit de sărbători în funcţie de anul recoltei, ce ne-aţi recomanda?

I.N.:  Ultimii 3-4 ani au fost cam toţi buni. E drept, nu în toate zonele, însă majoritatea vinurilor obţinute în aceşti ani sunt bune. Ce n-aş recomanda în mod deosebit sunt vinurile foarte vechi. Acelea sunt impresionante ca moment, nu şi ca produs. E adevărat, sunt vinuri excepţionale şi după 50 de ani, vinurile dulci în general. Nu găseşti însă multe vinuri vechi nemaipomenite.

Rep.: Cum asociem un vin cu un preparat culinar?

I.N.: La ora actuală aproape că nu mai putem face recomandări de principiu. Regula pe care o ştim cu toţii este că vinul alb merge la peşte şi cel roşu la carne roşie. De curând, am realizat însă cât de bine se potriveşte cu peştele un vin roşu, uşor şi suplu. De altfel, tendinţele mondiale se îndreaptă către vinurile proaspete, uşoare, noi! Vinul tânăr vine cu ceea ce i-a dat natura, cu microflora, dar şi cu o serie de enzime şi compuşi a căror evoluţie în timp este greu de anticipat.

Rep.: Să încercăm să asezonăm masa de Crăciun cu câteva vinuri tradiţionale...!

I.N.: În general noi, românii, nu folosim vinurile roşii la astfel de mese, ci pe cele albe şi nu pot spune că facem foarte rău. Acestea sunt vinuri de cursă lungă. La fel de bine pot spune că s-ar înscrie aici rozeurile sau vinurile roşii uşoare. Din păcate, acestea nu se găsesc peste tot şi nici nu sunt foarte agreate la noi. În sfârşit, pentru cunoscători, când trecem la friptură putem servi şi un vin roşu adevărat! Cu soiurile româneşti însă e ca şi cu cei patru evanghelişti care, de fapt, sunt trei, Marcu, Luca şi Matei! Nu pot să vă recomand decât Feteasca Neagră ca vin roşu autohton pentru că altul nu există. Găsim în schimb pe piaţă Merlot, Cabernet şi Pinot, dar acestea sunt soiuri internaţionale. Ca soiuri albe v-aş recomanda Zghihara de Huşi dacă o puteţi găsi, căci nu e uşor. Sigur, şi Feteasca Regală e excepţională, dar depinde cine o face şi cum o face.

Rep.: Să trecem şi la masa de Revelion…

I.N.: Putem să începem cu un spumant sec care deschide apetitul, creează o stare mai plăcută de la bun început, ce poate fi chiar euforică, dar fără a avea urmările euforiei. Putem continua cu spumant sec toată seara fără probleme, dar dacă vrem să rezistăm mai mult e bine să trecem pe un vin alb uşor. În momentul în care ne propunem să încheiem putem alege un vin de desert uşor aromat, maturat sau chiar învechit şi aici putem alege tradiţionalele Grasă şi Tămâioasă.

Valentina ŞOIMU
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 24, 16-31 DECEMBRIE 2008

Vizualizari: 763



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI