Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Anul Nou, la moldoveni

Acum, când iernile nu mai seamănă cu cele de altădată, îţi propun, iubite cetitorule, să ne amintim cum întâmpinau bătrânii noştri noaptea dintre ani şi, dacă vei reuşi să scapi de vraja televizorului, vei simţi, poate, anotimpul mitic când „iarna-i grea, omătu-i mare/Semne bune anul are...“

Dar, „păstrător de legi şi datini“, cum spune poetul, ţăranul a apărat cu sfinţenie obiceiurile din vechime, astfel că şi acum, în noaptea dintre ani, satele sunt în sărbătoare, o sărbătoare la care participă întreaga suflare, dovadă mulţimea de obiceiuri, poate nicăieri mai frumoase ca aici, în Moldova.

Cândva se ura încă din seara zilei de 30 decembrie. Copiii până la 12 ani porneau cu Pluguşorul imediat ce soarele apunea. Cetele de trei-patru băieţi – fetele nu aveau voie – numiţi plugăraşi, urau din casă-n casă, începând de la biserica din mijlocul satului, până pe la miezul nopţii.

Cei mai mari, flăcăii, umblau uneori cu un plug adevărat, tras de boi şi cu buhai, numit „plugul cel mare“, care era interzis copiilor. Urătorii primeau colaci, mere, nuci, dar nu bani căci cei care dădeau bani de Anul Nou vor da tot anul şi nicicând nu vor primi înapoi! Flăcăii erau primiţi în case, cinstiţi cum se cuvine de gospodari, mai ales că erau preferate casele cu fete de măritat.

Obiceiuri şi semnificaţii

Gospodarii făceau calindare de ceapă – 12 foi, fiecare primind denumirea unei luni; acestea erau umplute până la jumătate cu sare, iar a doua zi cea care avea mai multă apă indica luna ploioasă sau dimpotrivă.

Oamenii aveau grijă să nu doarmă în noaptea aceea, căci se credea că vor fi somnolenţi tot timpul anului, cei care strănutau aveau noroc tot anul, iar dacă bătea vântul sau ploua, anul se anunţa mănos.

În noaptea Anului Nou grupurile de urători, dar şi „bantele“ cu capra, cerbul, ursul etc. făceau un zgomot infernal. Motivul? Trebuiau alungate duhurile rele care, se spune, coborau pe pământ odată cu cele bune, începând din noaptea de Ajunul Crăciunului. Tot astfel se explică şi existenţa măştilor, unele din Ţara Vrancei sau din Ţinutul Neamţului, adevărate opere de artă.

Şi tot în această seară, fetele mari aveau multă treabă. Pentru a afla caracterul ursitului, extrăgeau un obiect de sub mai multe vase puse cu fundul în sus: sarea însemna un om bogat, pâinea, un om bun ş.a. Se topea ceară sau plumb şi, dacă în apă apărea ceva care semăna cu un chip de bărbat, măritişul era pe aproape!
În prima zi a anului, femeile măturau casa ducând gunoiul la rădăcina pomilor, pentru ca aceştia să rodească mai bine. Dacă primul musafir era un băiat sau un bărbat era semn de bine, dacă musafirul era o fată, era semn de sărăcie.

Copiii veneau cu semănatul şi, cu cât erau mai mulţi semănători, cu atât semnele de belşug în noul an erau mai bune. În sudul Moldovei se mai umblă cu Sorcova, care pe vremuri era formată din rămurele puse în apă de Sfântul Andrei şi care înfloreau până la Anul Nou. Şi tot în prima zi a anului, flăcăii organizau petreceri la care erau invitate fetele mari, acestea venind – nu se putea altfel – însoţite de mame, mătuşi sau bunici, extrem de vigilente. În Bucovina, în a doua zi a anului se organizează Balul gospodarilor la care sunt prezenţi capii de familie şi soţiile lor, iar ţinuta obligatorie este costumul naţional!

Şi pentru că am amintit de sorcovit, iată ce urări primeau gazdele:

„Câte paie pe casă
Atâţia bani pe masă
Câţi bolovani,
Atâţia cârlani,
Câte cuie pe casă
Atâţia galbeni pe masă.
La anul şi la mulţi ani!“

Ceea ce vă dorim şi dumneavoastră!

Stelian CIOCOIU
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 24, 16-31 DECEMBRIE 2008

Vizualizari: 1557



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI