Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

„Nu dau explicaţii…“

Cu ceva zile în urmă, unul dintre bunii mei prieteni mi-a relatat câteva întâmplări din viaţa sa de reporter şi producător TV, toate presărate cu zicale, maxime, cugetări sau proverbe aflate la rându-i de la interlocutorii sau bunicii săi. Una dintre ele a picat aproape ca o mănuşă pe ceea ce gândeam faţă de încrederea oamenilor în semenii lor sau, de ce nu, încrederea „Vestului“ în România. Merg prea departe? Să vedem! „Nu dau explicaţii pentru că prietenii n-au nevoie de ele, iar duşmanii nu le cred.“

Extrapolând situaţia la relaţia cu Vestul care, să recunoaştem, încă ne priveşte cu oarece rezerve, mă întreb de ce trebuie să ne străduim a da mai multe explicaţii decât sunt necesare în diverse probleme? Oricum, Bruxelles-ul ştie mai multe decât bănuim, iar drumul pe care trebuie să mergem este de mult marcat cu roşu. Poate că ar fi mai logic ca legislaţia, normele „de-acolo“ să fie corect traduse şi adoptate condiţiilor concrete „de-aici“ şi nu luate ad-litteram apoi puse în braţe lui nea Gheorghe, obligat apoi sărmanul să le respecte.

Sigur, exagerez un pic pentru a face să se înţeleagă cât de important este să fii vertical, demn şi cât de inutil este să pleci capul şi, pe deasupra, să te şi explici. Şi-acolo sunt… şi prieteni, şi duşmani. Nu pot crede altceva câtă vreme, oricât ne-am strădui să obţinem până la urmă ce-i al nostru, „lumea bună“ face tot ce şi-a propus. Vor o Românie piaţă de desfacere? O au la dispoziţie oricât ne-am dori să avem prioritate pentru producătorii autohtoni. Aşa se face că producţia autohtonă de cartofi, legume, fructe şi altele zace în silozuri şi depozite sortite deprecierii sau, în cel mai bun caz, devalorizării, în vreme ce peste 80% din produsele agroalimentare de bază sunt importate. Despre calitate, ce să mai vorbim!

… Se vorbeşte de multă vreme de crearea unor forme asociative care să conducă la creşterea producţiilor, productivităţii, eficienţei economice. Se vorbeşte, de asemenea, de „voinţa politică“ ce ar trebui să existe pentru atingerea acestui deziderat. Totul a rămas însă… ca la început. Pentru că a devenit aproape obişnuinţă ca multe din ce ne propunem azi să negăm mâine, iar poimâine s-o luăm de la capăt. Parcă am mai spus asta. Concluzia celor mai mulţi? Nu se vrea! Cui i-ar folosi, în afara românilor de bună credinţă, ca agricultura autohtonă să prospere?

„Românii se simt trădaţi în propria lor ţară – îmi spunea cineva. Nu le rămâne decât să impună până la urmă reguli care să motiveze asocierea, să reducă fiscalitatea şi să scoată economia din zona neagră. Este mai simplu decât par să creadă guvernanţii. Trebuie forţaţi să facă ce vrea naţiunea şi nu ce-şi doresc afaceriştii de oriunde…“ Să sperăm că vor veni curând în frunte oameni care „să vrea ce vrea poporul“ şi nu din cei care… să nu dea nici măcar explicaţii. Până la urmă, pentru ce? Sau pentru cine?

I. BANU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.23, 1-15 DECEMBRIE 2008

Vizualizari: 1977



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI