Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Mitul pământurilor româneşti nu mai există!

Interviu cu academician prof. dr. doc. Cristian Hera, preşedintele Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu Şişeşti“

– Domnule academician Cristian Hera, de ce doriţi să atrageţi atenţia asupra intensivizării fertilizării fosfatice în agricultura românească?

– De-a lungul anilor, am militat pentru menţinerea şi sporirea fertilităţii pământului. Practic, n-a existat prilej, întâlnire profesională sau cu autorităţi să nu aduc în discuţie această problemă pentru că, din nefericire, cantităţile de îngrăşăminte care se folosesc în agricultura românească, pe unitate de suprafaţă, sunt din ce în ce mai mici. România, din cele 27 de ţări ale Uniunii Europene, este ţara cu cantitatea cea mai mică de îngrăşământ folosit pe unitatea de suprafaţă. În România s-au folosit, în ultimii 20-25 de ani, cantităţi care oscilează între 20 şi 30 de kilograme de îngrăşământ, substanţă activă azot şi potasiu la hectar, în timp ce în ţările europene se administrează peste 400 – 500 – 600 de kilograme.

– Ce se întâmplă în acest caz cu pământurile noastre?

– Fertilitatea pământurilor româneşti scade, iar mitul pământurilor bogate despre care se vorbea în România a dispărut. Am reluat această problemă în dezbaterile ştiinţifice pe această temă. Noi milităm pentru o valorificare superioară a îngrăşămintelor chimice, care să conducă la creşterea fertilităţii pământului, pe de-o parte, iar pe de altă parte la sporirea producţiilor pe unitatea de suprafaţă. România obţine o producţie de două, trei ori mai mică decât cea a ţărilor Uniunii Europene.

Aş da doar un exemplu, la cultura grâului. Deşi anul acesta a fost favorabil pentru grâu, producţia realizată în medie pe ţară a fost undeva între 3,5-3,6 tone la hectar, iar în multe ţări europene s-a obţinut o producţie medie de 8-9 tone la hectar. Avem deci obligaţia să producem mai mult pentru că acum în Uniunea Europeană se pune accent pe productivitate şi pe calitatea producţiei. Dacă ne referim în continuare la grâu, nu avem un conţinut corespunzător de proteină, deci este greu să fim competitivi din punctul de vedere al calităţii.

– Domnule academician, cum a ajuns România în această situaţie – mă refer la deteriorarea calităţii pământurilor? Ştim că nu este cazul să căutăm vinovaţi. Putem însă să credem că a venit timpul să recuperăm pierderile enorme, mai avem vreo şansă?

– Timpul a venit, desigur, numai că trebuie să găsim mijloacele, soluţiile de revigorare a activităţii, în primul rând în domeniul producerii îngrăşămintelor. Acesta este motivul pentru care ne-am întâlnit recent la Constanţa, dar şi cu alte prilejuri. La Constanţa există un combinat de producere a îngrăşămintelor cu fosfor, dar care nu funcţionează la parametrii la care ne aşteptam, iar fosforul este unul dintre elementele nutritive de bază în raţionalizarea creşterii producţiilor pe unitatea de suprafaţă.

El are rolul de a stabili echilibrul între azot, potasiu şi microelemente. Aşadar, ne preocupăm nu numai de problema folosirii îngrăşămintelor, dar şi a producerii acestora. În acest context, eu trăiesc în continuare cu speranţa că vom schimba lucrurile. În curând, va fi elaborată o rezoluţie care să arate starea pământurilor româneşti şi necesarul de elemente nutritive menite să conducă la creşterea fertilităţii pământului, la creşterea producţiilor pe unitate de suprafaţă, rezoluţie care va ajunge la toţii factorii de decizie din ţara noastră.

Rodica SIMIONESCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.23, 1-15 DECEMBRIE 2008

Vizualizari: 749



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI