Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Agricultura României, în viziunea analiştilor

Materialul pe care-l supunem atenţiei reprezintă o analiză critică a stărilor de lucruri din agricultura românească. Experţii în materie de analiză şi prognoză încearcă, în acelaşi timp, să prefigureze şansele de dezvoltare a acestei ramuri, punând în evidenţă mai ales factorii favorizanţi. În opinia lor, România ar trebui să reducă numărul fermelor individuale, în paralel cu o creştere a suprafeţelor exploatate de o singură fermă pentru a satisface criteriile de performanţă ale Uniunii Europene.

În prezent există peste 4,2 milioane de exploataţii agricole, iar ponderea fermelor individuale este dominantă. Din numărul total de exploataţii agricole, 99,6% sunt exploataţii agricole individuale, în timp ce asociaţiile şi societăţile comerciale deţin doar 0,4%. Concentrarea suprafeţelor agricole ar trebui să fie o prioritate în mediul rural, cu un impact pozitiv asupra profitabilităţii. În 2005, suprafeţele medii se aflau cu mult în urma standardelor europene, fiind de 2,1 ha pentru exploataţiile agricole individuale şi de 263 ha pentru exploataţiile deţinute de societăţi comerciale şi asociaţii.

Doar 29% din totalul exploataţiilor agricole sunt aliniate la standardele europene, având o dimensiune ce reprezintă echivalentul a peste 1.200 de euro. Aceasta explică profitabilitatea scăzută a agriculturii româneşti şi capacitatea limitată de atragere a investiţiilor într-o structură atât de fragmentată. Spre deosebire de România, ponderea fermelor care au venituri de peste 1.200 de euro este de 44% în Polonia, 62% în Cehia, 79% în Slovenia.

Ce ne desparte de Europa

Aproximativ 50% din terenul agricol este utilizat în prezent de circa 4 milioane de ferme, adică de 98% din numărul total al fermelor din România. Aproximativ 80% din aceste ferme sunt clasificate ca exploataţii de subzistenţă, iar 45% deţin sub 1 ha şi nu sunt eligibile pentru marea parte a programelor europene de sprijin.

Producţiile la hectar

Existenţa unei pături considerabile de populaţie vulnerabilă economic şi social, care întâmpină dificultăţi în atingerea noului set de norme europene aplicabile agriculturii româneşti, stă la baza unui nivel scăzut de fructificare a oportunităţilor de piaţă în ceea ce priveşte comercializarea producţiei proprii.

Primii 50 de producători agricoli, inclusiv companii străine, deţin şi exploatează doar 4% din terenul arabil, gradul de fragmentare fiind cel mai ridicat din Europa. Din cele 9,4 milioane de ha teren arabil, circa 7 milioane ha ar putea primi finanţare europeană, restul de 2,4 milioane ha fiind doar exploataţii de subzistenţă. Subvenţiile primite de primii 50 de producători au totalizat 34 milioane de euro. Situaţia din prezent, care este şi rezultatul reformei întârziate a proprietăţii, s-ar putea schimba într-un mod mai vizibil numai în urma unui consistent val de investitori străini pentru achiziţionarea de terenuri.

Dependenţa alimentară

În varianta cea mai optimistă, deficitul comercial pe segmentul alimentelor, băuturilor şi tutunului ar putea fi acoperit în 5-7 ani. Într-un scenariu care are la bază un nivel bun de absorbţie a fondurilor europene (în jur de 80%) şi investiţii străine directe înalte, România ar putea să-şi dubleze producţia medie de cereale la hectar până în 2013-2015. Acest deficit, situat în prezent la 1,8% din PIB, ar putea fi astfel acoperit pe termen lung. Finanţarea externă este crucială pentru agricultură, deoarece sprijinul guvernamental va fi modest în următorii ani, în paralel cu o creştere a presiunilor exercitate asupra cheltuielilor publice de domeniile cu o componenţă socială importantă (pensii, educaţie, sănătate).

Investitorii străini, ca şansă

Majoritatea investitorilor străini care au decis să investească în agricultura românească s-au orientat către suprafeţele mari de teren agricol, întâmpinând unele dificultăţi cauzate de fragmentarea excesivă a parcelelor, precum şi de procesul birocratic care îngreunează comasarea terenurilor. Companiile străine deţin în acest moment peste 300.000 ha (peste 3% din terenul arabil).

Fermele comerciale, doar un deziderat

Din punctul de vedere legal, gospodăriile populaţiei din zona rurală ar trebui să devină microferme în vederea calificării pentru finanţare naţională şi europeană. Această problemă nu poate fi rezolvată însă peste noapte. Băncile s-au orientat mai mult asupra clienţilor mari, cărora le sunt de fapt adresate marea parte a programelor naţionale din agricultură, iar aceasta ţine de nivelul riscului pe care instituţiile financiare sunt dispuse să-l accepte.

Impactul crizei financiare

Chiar dacă în general România a fost o ţintă a investiţiilor străine directe în ultima vreme, criza internaţională ar putea afecta în primul rând sectoarele cel mai puţin dezvoltate ale economiei, aşa cum este agricultura. Acest sector are o importanţă majoră pentru îmbunătăţirea unor indicatori macroeconomici cum ar fi rata inflaţiei, produsele alimentare având în România cea mai mare pondere în coşul de consum (peste 37%, în comparaţie cu 15% în zona euro).

Până în prezent, România a fost afectată doar indirect de criza internaţională, investiţiile străine directe menţinându-şi trendul ascendent (+66% în primele şapte luni). Este posibil însă ca pe termen scurt situaţia din agricultură să nu se schimbe prea mult, dacă luăm în calcul o acutizare a actualei crize financiare şi o posibilă extindere a acesteia spre Uniunea Europeană, principalul investitor şi partener comercial al României.

Loriana VLAD
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.23, 1-15 DECEMBRIE 2008

Vizualizari: 1023



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI