Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Porcul românesc

Ar face bine dacă nu ar face rău!

Acest titlu ne-a fost inspirat de o discuţie cu dna Tudor Stanca, director executiv al Patronatului Român al Cărnii de Porc, o profesionistă ce se bucură de un mare respect între specialiştii din domeniu. Domnia sa nu a vrut să creeze neapărat imaginea că porcul românesc, în ciuda problemelor cu care s-a confruntat, se află în situaţia lui cea mai neagră. Pentru acest sector se întrevăd şanse mai ales din partea marilor companii şi dinspre fermierii care au reuşit să creeze o reţea zootehnică cu certitudini sigure de dezvoltare.

Adevărul este că industria cărnii de porc a avut de suferit. Apariţia unor noi agenţi economici şi creşterea efectivelor au readus această industrie pe linia de plutire. Un semn al revigorării acestei industrii este creşterea spectaculoasă a efectivelor din fermele comerciale şi complexele specializate, care numără peste 1.500.000 de capete de porci, adică dublu faţă de acum doi ani.

- În anul de referinţă 2008, în România se cresc aproximativ 6 milioane de porci, cu mai puţin de jumătate decât în anii agricoli cei mai buni dinainte de 1990.
- Îmbucurătoare este creşterea spectaculoasă a efectivelor din fermele comerciale, care s-au dublat în ultimii doi ani, ajungând la 1,7 milioane de capete. Acest avânt este pus pe seama investiţiilor masive, dar mai ales a evoluţiilor de pe piaţa cărnii, care oferă preţuri deosebit de atractive pentru crescători.

- Fapt este că porcul are parte de o conjunctură favorabilă nu numai la noi, ci şi la nivelul UE, unde au fost puse în practică pârghii deosebit de stimulative.
- România continuă să împartă aproximativ 220.000 tone carne pe an. Peste 90% din această cantitate este destinată procesatorilor de preparate din carne.
Carnea proaspătă din galantare este de provenienţă autohtonă.
- În prezent se constată un interes aparte al crescătorilor de porci spre ferme comerciale mici, de sub 2.000 de capete, care se pot adapta mai uşor perturbaţiilor ce apar pe piaţă.

- Aproximativ 70% din efectivul total de porci crescuţi în România, este localizat în gospodăriile populaţiei şi reprezintă, în general, autoconsumul populaţiei rurale.
- Statistic sunt înregistraţi 500 furnizori de animale destinate abatorizării, dar baza o reprezintă cele câteva mari complexe de porci, care în fapt îndeplinesc toate condiţiile de siguranţă alimentară.
- Un român consumă, în medie, 32 kg de carne pe an, cu 11 kg mai puţin decât confratele său comunitar.

O explicaţie strict economică

În 2007, criza cerealelor şi preţurile lor ridicate au constituit o lovitură puternică. Efectele s-au resimţit până la sfârşitul semestrului I al anului 2008. În luna mai anul curent, cererea a fost mai mare decât oferta, fapt ce a determinat creşterea preţului cărnii de porc. La ora actuală, pe piaţa cărnii de porc există un preţ stabil de aproximativ 7 lei/kg de carcasă. Important este că fermele comerciale nu mai lucrează în pierdere, piaţa cărnii de porc devenind atractivă pentru producători.

Cu toate acestea, în anul 2008 se importă 220.000 tone de carne, astfel că 70% din carnea procesată provine încă din aceeaşi sursă. Îmbucurător este că 90% din carnea proaspătă destinată populaţiei ţării este asigurată din producţia internă, în principal de la cele 57 de ferme furnizoare şi într-o mică măsură din gospodăriile populaţiei, cea mai mare parte din aceasta fiind destinată autoconsmumului.

Să dăm crezare, totuşi, statisticii?

Conform rapoartelor statistice, în anul 1992 au fost înregistrate 9.852 de capete de porcine, în 1997 – 7.096 de capete, în 2004 – 4.899 de capete, iar la sfârşitul anului 2007, 6.782 de capete. În momentul de faţă avem 6.300.000 de porci, din care se vor abatoriza mai puţin de 3 milioane capete.

Cu o situaţie la fel de dificilă precum cea din România s-au confruntat şi crescătorii de porcine din Uniunea Europeană, motivul fiind acelaşi: criza cerealelor şi a  preţurilor mari ale acestora. La acestea s-a adăugat şi lipsa unor compensaţii financiare oferite de piaţă. Pentru a reechilibra piaţa cărnii de porc, anul acesta a fost folosit unul dintre mecanismele de intervenţii aprobate de Uniunea Europeană pentru carnea de porc, şi anume subvenţionarea stocării private a cantităţilor de carne pentru care nu s-a găsit piaţă de desfacere şi care ulterior vor fi destinate exportului în funcţie de perioadele favorabile. În acest fel se atestă ideea conform căreia cererea este mai mare decât oferta.

Spectrul pestei porcine

Una dintre cele mai grave probleme ale industriei cărnii de porc este pesta porcină, consecinţa directă fiind apariţia unei bariere comerciale mascate. Vectorul principal de răspândire a acestei boli pare a fi reprezentat de mistreţi, în ţara noastră înregistrându-se, în mod oficial, 55.000 de capete. Deşi există un program de vaccinare a acestora şi fonduri pentru a fi derulat, mistreţii nu au mai fost vaccinaţi de 2 ani. În gospodăriile mici, ca urmare a efectuării vaccinărilor antipestă, nu s-a mai înregistrat niciun focar.

Vaccinul Marker este unul dintre produsele care pot evidenţia simptomele acestei boli, dar a cărui capacitate de imunizare este scăzută. În unele complexe, vaccinarea cu acest Marker va continua până la sfârşitul acestui an cu scopul de a clarifica statusul de sănătate a efectivelor. Problema semnificativă este că, deşi fermele profesionale întrunesc condiţiile tehnologice performante, precum condiţiile de biosecuritate, produsele acestora nu sunt admise în comerţul intracomunitar. Fermele mici, respectiv cele de tip gospodăresc, nu întrunesc condiţiile sanitar-veterinare impuse de Uniunea Europeană.

Suntem la mâna străinătăţii

Ajustările structurale, dictate de reformatorii de ocazie, au avut ca rezultat dezorganizarea şi distrugerea sistemului de reproducţie. Ca urmare a desfiinţării complexelor de porcine, fermele de reproducţie şi-au întrerupt activitatea. Cert este că materialul genetic pentru reproducere, folosit acum în unele ferme comerciale şi inclusiv de unele complexe, este importat.

În prezent, există puţine unităţi care dispun sau vor să-şi dezvolte propriile ferme de reproducţie. O explicaţie a acestei stări de fapt din domeniul zootehnic este şi aceea că, în cazul unor posibile perturbaţii ale pieţei, fermierilor le este mai uşor să decidă întreruperea activităţii decât dacă ar avea şi sectoare de reproducţie ale căror efective nu pot fi sacrificate economic. În noua conjunctură lucrurile se pot schimba şi este de aşteptat ca întreg sectorul de creştere a porcinelor să revină la normalitate. În prezent, piaţa oferă un debuşeu suficient şi atractiv în anumite perioade, dar trebuie să intrăm şi pe cea intracomunitară pentru a nu risca să fim sufocaţi de o competiţie inegală. Statisticile actuale cu privire la industria cărnii de porc arată că, până în anul 2010, piaţa de desfacere a cărnii de porc va fi una stabilă şi profitabilă.

Laura DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.23, 1-15 DECEMBRIE 2008

Vizualizari: 2155



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI