Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Casa cărţilor de la Brădetu

Casele, cred, sunt ca oamenii. Unele sunt seci, vlăguite de culoare şi profunzime. Chiar şi atunci când sunt mari, întinse, nesfârşite şi primesc între pereţii lor musafiri dornici de frumos, nu au nimic care să le scoată în evidenţă, care să le facă unice. Altele degajă, prin fiecare centimetru, miez. Lumină. Căldură. Senin. Ca şi cum Dumnezeu a pus pe deplin umărul la facerea lor. O astfel de casă, copie fidelă de altfel a stăpânei, Cristina Popescu, se găseşte în judeţul Argeş, la Brădetu.

Pe toate gusturile şi în toate limbile
Doamna Cristina, cum o strigă toţi pe femeia frumoasă, văduvă, trecută de 45 de ani, întoarsă la ţară, în casa copilăriei, de la Bucureşti, unde a dus-o viaţa, deţine în Brădetu o comoară. Nu, nu a descoperit după săpături temeinice comoara dacilor. Nici la 6 din 49 nu a câştigat. Are însă în toată casa, transformată în casă de odihnă pentru turişti, o inestimabilă avere.

Elementul semnificativ al casei, amprenta definitorie, ineditul ei nu sunt zona – de altfel mirifică – în care e amplasată pensiunea, nici bucatele tradiţionale, nici preţul. Averea casei Cristinei Popescu e de altă natură: cărţile sunt comoara despre care vorbeam. Sunt, deşi poate părea straniu, cărţi peste tot: pe sală, pe hol, în camere, în sufragerie. Cum spune deţinătoarea lor, „pentru toate gusturile şi în toate limbile şi oricine se poate bucura de ele. Iei o carte în mână şi citeşti absolut detaşat în leagăn, în hamac, în pădurea vecină cu noi, pe malul râului, în cameră, oriunde“. De fapt, în casa cu ferestre albastre se scrie de la 1800 încoace istoria locului. Şi a oamenilor locului. Chitanţe, registre, contracte, brevete, fotografii, altfel de acte... Cei care ştiu să decripteze mesajele venite din vechime o pot face consultând toate aceste documente vechi, pe care stăpâna le apreciază în mod deosebit.

În salonul casei cu cărţi, s-au pus întâi bazele grupării de rezistenţă anticomunistă din sudul Făgăraşului, prin întâlnirea dintre colonelul Arsenescu şi Toma Arnăuţoiu, nepotul de soră al bunicii Cristinei Popescu. Printre cărţi, bărbaţii din neam, toţi preoţi cu har şi înclinaţie, ascultau ofurile oamenilor necăjiţi care le călcau pragul. Azi, femeia prinsă o vreme în vârtejul vieţii de capitală şi întoarsă la Brădetu, ca la un liman, îşi aşteaptă oaspeţii printre cărţi. Orice bibliotecă din comunele din jur ar fi, dacă ar nutri sentimente omeneşti, invidioasă pe multele, valoroasele, diversele cărţi din casa cu ferestre albastre.

Nina Marcu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.23, 1-15 DECEMBRIE 2008

Vizualizari: 687



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI